Lupt pentru victorie : Înfrângere

Al treisprezecelea capitol

  [needitat]

—Și unde mergem?

— Am auzit de la Cristhen ca practic box de câțiva ani, spune Xander , eu aprobând din cap. M-am gândit sa mergem intr-un loc amenajat pentru antrenamente , și așa trebuie sa-l ajut pe Cristhen cu asta , ne-ai putea ajuta și tu , dar trebuie sa fie un secret , doar între noi 3!

— Okey , spun cât sa ma audă.

Încă sunt tulburata din cauza lui Murden având in vedere ca simt ceva pentru el , ce nu știu , dar simt.

Ne îndreptam spre un bolid negru care-mi ia ochii.

— Urcam in frumusetea asta?

— Da scumpo, chicoteste Xander.

Din cauza vitezei nebunești cu care conduce Xander , am ajuns relativ rapid la destinație. Cobor din mașina și ceea ce vad ma lasă câteva secunde fără aer. Ce căutam noi in fata unui loc abandonat?

— Aaa...îmi explica și mie cineva de ce suntem aici?

— Surpriza?

Vocea ușor panicata a lui Cristhen mi-a dat de înțeles ca asta voiai ei sa facă , sa ma aducă aici.

— De ce naiba sunt aici?

— Ușor tigroaico , chicoteste Xander. Vei înțelege totul după ce intram! Spune și se îndreaptă spre clădirea dărăpănată , urmându-l cuminte.

Imediat ce intram , dam de o camera goală , care pare ca va cădea in orice secunda cu mobila sparta pe jos. Mai mergem puțin in alta camera unde este un fel de dulap. Acolo Xander face ceva și nu știu cum , ușile dulapului se deschid automat , lăsându-ne sa-i vedem interiorul care ma lasă cu gura căscată. Arată ca un lift modern. Urcam in el , la îndemnarea lui Xander. Coboram vreo 10 subetaje , ca mai apoi ușile liftului sa se deschidă și sa ne lase la vedere un ditai locul , cu oameni și diferite obiecte de mobilier.

— Unde naiba suntem? Urlu nervoasa , atragând atenția.

O groaza de perechile ochii ne privesc ciudat , unii chiar amenintator.

— Știi sa atragi atenția nu gluma!

Un bărbat de vârsta mijlocie vine la noi , bătând palma cu Xander și cu Cristhen.

— Eu sunt Klaus Ross , domnișoara Jasmine Rogers! Spune zâmbindu-mi.

— Lamuriti-ma! Ma răstesc la ei.

— Nu aici, veniți!

Îl urmam pe Klaus pana într-o camera mobilată. Ma așez pe un fotoliu , așteptând sa știu unde sunt și ce caut aici.

— Noi suntem LOGOS, o organizație secreta de apărare a oamenilor și dreptăți, spune Klaus privindu-ma intr-un mod ciudat , făcându-mi pielea de găina.

— Și ce caut eu aici?

— Din câte am înțeles , știi sa te bati chiar foarte bine și avem nevoie de oameni , murmura. Majoritatea agenției noastre a fost omorâtă de oameni lui Lucian!

Nu se poate sa fie același Lucian nu?

— Vecinul tău , lămurește Xander. Și al meu , spune chicotind. Stau lângă apartamentul tău blondi! Spune uimindu-ma.

Stau lângă un mafiot , un tocilar straniu și un agent secret. S-a dus dracu viața mea liniștita.

— Și tu ce cauți aici? Întreb arătând spre Cristhen care sta și aculta.

— M-am alăturat organizației in urma cu 2 ani,Jasmin! Spune , facandu-ma sa-l privesc chiorâș. Stai ce?

— Și dacă nu vreau? Îmi întorc privirea spre Klaus pentru a-i privi reacția.

— Știi prea multe , ar trebui sa te omoram! Spune serios, pe o tonalitate îngrozitoar de înspăimântătoare.

Dacă el crede ca ma poate intimida , se inseala amarnic.

— Nu ma intimidezi domnule Ross , spun fluturând mâna dezinteresată. Am luptat contra lui Lucian odată și aproape am câștigat , ce te face sa crezi ca n-as putea sa ma apar contra voastră?

— Aproape , Jasmin , nu îndeajuns, spune zâmbind-mi șmecherește. As putea sa te învăț multe , mult mai multe decât ai învățat și sa te poți bate cu oricine și sa câștigi garantat! Spune , captându-mi toată atenția.

Sa câștigi garantat... vreau asta! Mereu am vrut sa câștig și sa fiu puternica pentru absolut orice eveniment. Chiar nu știu ce ar trebui sa fac in situația asta. Vreau sa câștig. Vreau asta atât de mult. Sa castig de fiecare dat , sa nu mai fiu proasta aia tocilara , sa nu mai fiu rănită , sa fiu puternica și sa trec singura peste toate singura.

— Deci ce spui, ni te alături?