Lupt pentru victorie : Înfrângere

Al unsprezecelea capitol

[needitat]

— Ce vrei Lucian?

Acesta ma privește zâmbind , parca fiind cu totul alta persoana.

Nu știu de ce , dar parca chiar e o alta persoana. Parul lung ii e prins intr-o coada de cal atent făcută , are pe el o cămașă albastra deschis și pe deasupra un pulover gri fără mâneci , croșetat. Poarta pantaloni kaki și are pantofi lucioși in picioare. Dar ce m-a făcut sa-mi pun un semn de întrebare a fost aluniță de sub obrazul drept , pe care Lucian n-o are.

— Eu sunt Derek , fratele geamăn al lui Lucian , încântat de cunoștința doamnisoara Jasmin!

Ma uit câteva secunde ciudat la el ca mai apoi parca revenindu-mi din transă, zâmbindu-i dulce.

— Incantata Derek , cu ce ocazie pe aici?

— Am vrut sa-mi cer scuze pentru comportamentul fratelui meu și sa-ți urez bun venit printre noi , pe acest etaj , zambi. Eu stau la usa acea , lângă Lucian , spune arătând cu degetul spre usa vișinie. Mai sta cineva pe etajul asta , dar mai mult e plecat decât sa stea pe aici , are sa vina zilele astea , o sa-l Cunoști sigur , zâmbește. Oricum , eu trebuie sa plec , la revedere Jasmine! Spune și pleca spre usa lui.

Spune bulversată și nu pentru ca tipu e fratele geamăn al idiotului de Lucian , ci pentru ca mi se pare foarte falsa toată chestia de mai devreme. Nu-mi inspira încredere nici 0,05%. Poate sunt eu paranoica...

Intru in casa , incuind usa atent ca mai apoi sa ma duc in bucatarie unde Murden e deja la masa , iritat.

— Cine era ?

— Un vecin , murmur. A vrut sa-mi ureze bun venit și sa-și ceara scuze pentru ce a făcut frac-su, adaug.

Acesta oftează și începe sa mănânce , făcând și eu același lucru.

— Sunt făcute de tine?

— D-da..?

— Sunt extraordinare! Spune înfulecând cu pofta.

Obraji îmi iau foc , rușinându-ma vizibil. Nu prea am gădit pentru cineva , erau rare momente când gateam pentru mama acum câțiva ani când își făcea timp de mine.

— Esti adorabila! Murmura acesta cu gura plină de spaghete , făcându-ma sa chicotesc când observ cu câta pofta îmi mănâncă mâncarea.

Încep și eu sa mănânc , uitându-ma la el. E frumos.

— Și ce vrei sa facem?

Întreb punând vasele in chiuveta pentru a le spala mai târziu.

— Hai sa ne cunoaștem mai bine, zâmbește acesta așezându-se comod pe canapea.

Ii urmez exemplul , punându-ma lângă el pe canapea.

— Hai sa jucam un joc prin care ne vom cunoaște mai bine , spune acesta așezându-se mai bine , in stil turceste. Tre sa punem fiecare 10 întrebări la care sa răspundem sincer.

Stau puțin pe gânduri , privindu-l atent. Parca trebuia sa fie mai arogant iar eu mai suparata pe el pentru ultima întâlnire avuta. Pfff.

— Okey , începe tu.

— Câți iubiți ai avut pana acum?

Rămân perplex câteva secunde , făcând ochii mari. Cei cu întrebarea asta?

— Unul singur , dau răspunsul încet , frământandu-mi mâinile una intr-alta. De unde îmi știi al doilea nume?

Aveam de gând sa aflu dacă el chiar e anonimul meu. Al meu...

— Pai...

— Spune-mi sincer Murden , tu esti acel anonimul care îmi tot da mesaje?

Asta voiam. Sa știu dacă el e!

Acest capitol este scurt , totuși va urma unul mai lung pentru al compensa pe acesta. Îmi pare rău pentru ca a durat atât sa-l postez și sper ca va plăcut ^^

PS : Cel de la media e Murden ( Wade Poezyn)