Al zecelea capitol

279 24 5
                                    

[needitat]

Ma foiesc pe o parte și pe alta , ne-putând sa dorm. Aud dintr-o data soneria , ascultând cât de eficientă poate fi.

Mi-am montat o sonerie cu camera , sa vad doar eu cine e la usa , iar persoana respectiva doar sa aștepte , ca sa știu la cine răspund și cine nu. Deasemenea mi-am schimbat și usa intr-una rezistența , care nu ma va lasă la greu.

Da. A trecut o săptămâna de când am fost la fiul lui Ginger , Murden. Idiotul ăla mi-a pătruns in minte , făcându-mi concentrarea mea pentru școala sa fie absenta nemotivata.

Ma ridic leneșă de pe pat , intr-un final. Cine m-ar caută la 00:40 ? Deschid laptopul pentru a vedea cine e. Pot simți sângele cum îmi pulsează invers când observ fata frumoasa a lui Murden. Ce caută el aici?

Decid sa-i răspund , fără a pierde șansa de a-l vedea. Nu știu ce e cu mine , dar am nevoie de asta. Am nevoie de el.

Deschid cele 5 închizători ca mai apoi sa ma las la iveală fiarei sălbatice din fata mea.

Fata ii e transpirată iar parul răvășitor de ciufulit. Îl privesc drept in ochi , vazandu-i oceanele tulburi.

— Nu mai pot rezista , murmura lipsit de vlagă cu mâinele pe lângă corp , privindu-ma parca disperat. Nu suport sa știu ca nu te pot vedea după ce am dat cu piciorul la prima noastră întâlnire și care părea a fi și ultima , nu pot Blaire , nu pot!

Numele meu. Îmi știe numele mic. Numai familia mea , Fillip și anonimul știu de numele meu. Doar nu...

Înghit in sec , decizând sa nu deschid un subiect de cearta , cel puțin nu acum. Simteam duhoarea alcoolului deja devenind puternica. Nu puteam pur și simplu sa-l alung. Nu când știam ca făcând asta , intr-o anumită măsura , rupeam ceva din mine.

— Vino , spun încet , prinzând-i degetele cu mâna mea , închizând usa in urma noastră cu atenție.

L-am ajutat sa se descalț , observând ca tricoul ii era îmbâcsit de transpirație abundentă.

— Nu sunt bun pentru tine îngerul , murmura aproape de mine. Nu merit nici un strop din aceasta bunătate a ta.

Șoaptele lui fuseseră bine auzite de către inima mea , semn ca începuse sa bată mai tare. Nu suportam efectul lui asupra mea , nu suportam sa știu ca acest sentiment de mult pierdut revine in forța și îmi era atât de frica sa-l accept iar.

— Ar trebui sa faci un dus , spun , evitând contactul vizual.

Acesta doar da din cap , lăsându-și-l in jos , ochii lui parca cercetând podeaua. Era trist. Era dezamăgit și mai mult de atât : puteam vedea durerea.

Nu-l cunoașteam pe omul asta , nu știam ce ii place , ce poate face și numele sau complet , știam doar ca îl cheamă Murden , ca e fiul doamnei Ginger , ca are 20 ani dacă îmi amintesc bine și ca e al naibi de frumos și in momentul asta se afla in fata mea , beat.

Nu înțelegeam cum îmi putea inima sa-mi facă atat de urat in piept din cauza lui sau de ce lui ii provoca asta atâta durere. Nu ma cunoștea. Nu ne cunosteam.

După ce i-am pregătit apa și l-am lăsat sa-și facă baie ,m-am dus repede in bucătarie începând sa fac spaghete cu carne , una din retetele mele preferate și de asemenea , sper sa-i placa și lui. Nu arată prea bine și bănuiesc ca avea nevoie de ceva de mâncat.

După termin , pun in farduri și așez la masa , lăsându-le sa se răcească fiind încă fierbinți și ma duc in camera sa caut ceva pastile de cap. Cel mai probabil ca avea nevoie , având in vedere ca era beat și probabil va fi mahmur după baie.

Când ies din camera , dau fata-n fata cu el , observând ca era la pieptul gol și înfășurat intr-un prosop , ușor inbujorat.

M-am făcut roșie ca racul , încercând sa nu-l privesc in ochi.

—Du-te la mine-n camera și stai pe pat , revin.

Spun repede și ma duc in baie , băgând hainele lui și câteva de ale mele in mașina de spălat. Dup ce termin ma duc înapoi in camera și răsfoiesc prin dulap găsind o bluza larga și pantaloni de casa tot largi , amintindu-mi ca obișnuiam sa port hainele astea primite de la Loutred când ajunsesem la el uda luarca.

— De unde le ai? Întreabă ușor tulburat.

— De la antrenorul meu , spun repede. Are soție și copil și îmi putea fi tata , mărturisesc repede, dinte-un motiv total străin mie , am simțit nevoia sa ma justific.

Pot observa un mic zâmbet pe fata lui , semn ca e ușurat. Ies din camera , lăsându-l sa se schimbe și merg in bucatarie asteptandu-l ca sa mâncam.

Nu ar trebui sa ma comport așa cu el. El nu e nimic pentru mine , probabil doar anonimul ăla...

Aud un ciocănit in usa și ma îndrept spre ea privind pe vizor.

Ce naiba caută asta aici chiar acum?

Lupt pentru victorie : Înfrângere Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum