Aud picurând într-o baltă,
Lacrimi de nori...
Și-mi amintesc de ochii tăi otrăvitori,
Visez la tine în mii şi feluri de culori...
Grădini umplute de noi, cu feluri de flori...
Şi-mi spui că suntem doi visători,
Dar îţi şoptesc tremurat că suntem doar doi muritori...
M-am prins în visele astea de fiori...
Şi-mi dau seama tristă...
niciodată n-ai să mă adori!
