Ştiu că doare, dar ar durea mai tare,
Dacă ţi-aş spune că nimic nu-i la-ntâmplare...
Aş vrea să fim din nou amândoi,
Să scriem poveşti în culori...
Să mă cuprinzi, să fie totul bine,
Cum noi nu ne puteam abţine,
Noi doi... o poveste colorată
Cândva, într-o carte-acum uitată...
Te zăresc mereu în visele mele,
Venind înconjurat de simfonii,
Fredonându-mi poezii, cu metafore în gând...
Și cu epitete-n vânt, mereu sperând.
