Somnul nu mai vrea s-apară
Luna e din ce în ce mai clară,
Distanţa ei, sufletele ni le separă.
Marea plânge din totdeauna,
Dar nimeni nu a întrebat-o, de ce?
Toţi suntem visători, vrem iubire întruna...
Noaptea-i în ochii mei mereu...
Negrul cerului îmi şterge plânsul
Ce-i mai frumos, răsăritul sau apusul?
Toate sunt cu drum spre bine
Iubire, fericire şi tristeţe-n agonie
Fac din pământeni... omenie
Miile de constelaţii te-ar fura...
Pictorii toţi te-ar picta...
Artiştii la veşnicie te-ar cânta...
Rădăcini de dragoste se-ncâlcesc,
De tine prin vise şi gânduri mă lovesc,
Respiri în inima mea, altfel nu trăiesc!
