Nimic nu-i permanent, iar orele sunt trădătoare,
Când sunt lângă tine, se transformă în secunde trecătoare.
Sunt trase stoluri negre peste mine...
În suflet nu-mi mai ajung raze de bine...
Îmi repet că te iubesc întruna,
Iar stelele încep să moară una câte una.
Ştiu că nu se vede, dar sentimentele-mi sunt profunde
Şi urlu, dar nimeni nu m-aude...
Strigătele mele cred că sunt surde...
Te-aş lua de mână şi-am pleca oriunde
Prima oprire, într-o seară de vară şi... ploaia să ne ude,
Să nu-mi vezi lacrimile de fericire ce vor să mă inunde...
Nu faci eforturi să mă întrebi dacă sunt bine,
Nu am cum să fiu, când gându-mi zboară numai la tine
Am să te iubesc cât mai am zile...
Si făra poate, că sunt sigură că şi în moarte!
Te iubesc mult şi tare rău îmi pare...
Că nu e fix să-ţi spun ce simt şi ce mă doare.
