Încet, încet şi în şoaptă tremurată
Zace-n mine o iubire neîncetată
Am luat-o la goană deodată
Spre împărăţia lăudată...
Ai pătruns în inima mea
Şi-ai început să rupi din ea
Nu ţi-ai stăpânit cruzimea...
Şi-acum simt tristeţea în toată profunzimea...
Nici măcar urmă de altcineva
Doar tu, domnind peste atâtea suferinţe
Fericirea-mi era notată în dorinţe
Te las să trăieşti aici, nu las alte fiinţe...
