Ești un tablou cu sentimente,
Nu observi, dar ale mele sunt eferente.
Infinități de proiecții difuze cu noi...
pe-al meu tavan, elegii cu-amândoi.
Inima alege drumul exatic- e îndrăgostită,
Iar mintea-mi spune doar să fiu pregătită...
Fiindcă iubirea se transformă-n lamentare
și inima mi-o lasă fără pigmentare.
Levitez, iar pe pământ sunt absentă,
Nimic nu se termină- sentimentele se frământă
Eu, iert tot și dau uitării orice vină,
dar cine-a inventat iubirea n-a adăugat și milă.
Urc și trec peste muntele de metafore,
S-aleg una pentru tine, mi-ar răpi sute de ore
Din tot ce-am cules acum, pot să te descriu:
înger alungat la mine, pentru-a continua să scriu.
