Totul s-a stins, doar inima-mi arde
Iubirea adevărată, e una la miliarde...
Mă-ntreb... fără percepţii de realitate
Ce se-ntâmplă dacă pierd iubirea-n infinitate?
Mă uit la cerul gol şi îl umplu de priviri
Mi-e plină inima... de prezenţa unei singure iubiri
Suflet mi s-a vestejit, a secat... e decolorat...
Nici când mor nu-ndrăzneşti să mă cunoşti cu-adevărat
Oare iadul are vreun capăt, vreun sfârşit?
M-ai lăsat singură, mi-ai luat harta... şi-ai fugit
Scânteile iubirii provoacă incendii
Iar oamenii mor în chinuri... vii
Mă-ngrop în obscura singurătate...
Glasuri fără contur, lipsite de realitate
Doar ciorile mă mai vizitează la mormânt...
Nu-mi pare rău c-am părăsit acest pământ!
