S-au rupt colţuri de stele...
Şi-au alunecat solemn, pe cerul îngheţat
Să cada de-odată, noaptea nu le-a lăsat
Am în cap o tornadă de vise,
Soarele nu e stins decât de eclipse,
Iar visele mele, de realitate ucise.
Câtă grijă poartă luna?
Cerul noaptea e-ameninţat
De trişti ce îl privesc neîncetat...
