Testamentul unui nebun

Memorie mucegaita

  Ma gandesc la cine am fost, la ce am fost si la cum am fost.Nimic nu imi vine in minte.Nimic important.Doar franturi, amintiri dezmembrate dintr-un cerc ce a fost odata un intreg.Ne gandim impreuna la noi, ne gandim impreun la ei.Tu, cea de ieri si tu, cea de azi, niciodata nu o vom fi cunoscut pe eu cea de maine.Maine a murit in cerc, a ramas un morman de oare faramitate de o memorie incetosata, fumurie, rascolita iar si iar de metafore si fraze incerte, mucegaite.

   Las jos caietul cu notite, ma uit straina la orologiul din perete si imi vad din nou cercul acoperit de doua limbi de ceas.Bate apusul, bate miezul noptii, bate dimineata.Rascolesc cenusa, imvolbureaza sangele, chinuie trecutul intr-un morman de funingine si uitare.Ma uit atenta dar nu vad nimic.Aburi mari de foc si fum se ridica, ma impresoara, ma ineaca.Cad in uitare, cad in nestiinta de atatea ori ca voi fi uitat pana va trece o ora si orologiul va bate din nou.Ma cheama iar si iar pana imi ies din carapacea grea de prostie si ignoranta si imi dau seama ca lumea e mai mare decat o cutie de chibrituri.Intorc spatele si ma culc la loc.Si ieri, si azi si maine voi fi acelasi om singuratic, nevolnic, care oricat de multe va acumula pe parcursul limbilor de ceas va muri din nou si din nou in aceeasi prostie pacatoasa ce va aduce mereu alinare singuratatii aceleia de catifea.

   Acestia suntem noi: memorii aruncate la gunoi si reciclate pana vor deveni bune de ars ori ingropat.