Testamentul unui nebun

Jocul de-a divinitatea

     Stam si radem, stam si ne imbratisam intr-un dans mortal echivalent cu suferinta unor veacuri apuse si reinviate.Privim in jur, ne sustragem de la peisajul anost de normal, criminal, inselator si ne aruncam pur si simplu de pe stanca.Zburam pentru prima data in viata noastra mai liberi ca oricand, mai vrajitica niciodata de o libertate aducatoare de moarte si chinuri aferente.

     Ne prindem de maini, dar in caderea noastra din bratle umanitatii si firii josnice animalice ne regasim ca doua marionete puse in miscare doar de sfori si articulatii rancede, plastice, inuman de dezagreabile si imobile in acea perfectiune a inesteticii.

      Dar nu ne prabusim...Fire groase, de sfara mucegaita a eonilor trecuti ne ridica din cadere, ne rasfrang trupurile din plastic si metal de libertate si devenim din nou oameni, mai oameni ca oricand, mai morti in vointa si cuget decat un intreg card de epave abandonate.

      O mana argintie, din aur presarat ne cheama, fierele ne trag iar noi nu reusim decat sa tipam in interiorul testelor de carpe si ace, de uitare si nebunie.Alaturi de noi, alte marionete ale divinitatii plictisite, aruncate intr-un colt de lume populeaza spatiul odata mormantal cu suflari de gheata si petale insangerate.Alte bucati putrede de carne pe plasticul inghetat de frica si deznadejde....

      Suntem doar noi, oamenii, marionete incarnate pana la apus, la rasarit doar bucati mucegaite ingropate intr-un sol devorator de personalitati si ganduri.