Vantul adie prin geamul spart, un sunet grav se prelinge incet si acapareaza linistea mormantala.Pe scaun, langa masa un trup inert de personalitate inabusita priveste doua pagini galbene de ceara.Le-ar atinge dar e deja cenusa.Cenusa insa nu e masa de carne lasata in urma de bietul suflet blestemat, cenusa e doar firul de lumina ce se dilata sfornaiut in cantul de cristal al unei cruci sfaramate.
Te nasti, traiesti, mori o data, mori de o suta de ori pana divinitatea plictisita de prea multa clementa te priveste si iti face semn sa te apropii ori te schimba pe doua aripi de carbune.In clipe de ispita, in clipe cand isi vede coasa alaturi de un mar, tremura, se inclina, se sparge.O muscatura de destind deja stiut, un pacat ce va arunca lumea in intuneric.
Priveste....O multime cu capetele aplecate, infruptandu-se din mere rancede de existenta si sudoare...
Divinitatea isi ridica usor capul obosit de providentialitate excesiva si gandeste: "Oameni..."
CITEȘTI
Testamentul unui nebun
SpiritualNimeni nu stie ce e in mintea unui nebun nici macar el.Doar tuneluri si fundaturi peste tot.Nici macar nu exista cu adevarat o iesire,stii?...
