Testamentul unui nebun

Scrisoare catre Cerul Albastru

                                                                         Locul: Aici, Data: De pe calendar

                                                            Draga Cer Albastru,

   // Nu voi scrie cum crezi tu sau cum cred eu.Randuli goale de inteles nu vor imbraca vesminte spre a multumi multimea.Rime albe si neintelese nu vor fi pictate pentru a fi intelese de mai mult de doua persoane //

 Cer Albastru , norul sfant

coborata pe pamant

 intru-n demon nestiut

ca un inger prefacut

nici de luna, nici de soare,

nici de stele calatoare

nici de zumzet de albine

si acum, numai de mine.

Cer Albastru, cer molatic,

tu, al lumii singuratic,

de vei da poveti la lume

lumea-ntreaga sa razbune,

boala si accidentarea

Cerul, dezorientarea.

Eu ma bucur Cer Albastru,

c-ai ajuns al firii astru,

ca acum esti multumit,

niciodata parasit,

nici de mine nici de tine

nici de cineva, in fine...

Cer Albastru, cand te vad,

acum imi pari un nerod...

ce in stele ti-a fost scris

sa ma intalnesti in vis

cand eu voi chema pe tine

printre fluturi si albine

cand nu-mi va fi mie bine.

Si a ultim meu cuvant,

astazi fac un juramant

sa nu am vreun Cer Albastru

te pastrez doar al meu astru

intr-un vers fara de fire

stand in cruda despartire.

                                                                        

                                                  Cu mincinoasa emotie ori nostalgie,

                                                                       un om oarecare.