Testamentul unui nebun

Ultimele ganduri ale unui nebun

         Stau singura si ma uit la ceas cum timpul trece.Am mancat bomboane, am baut si suc, tot ce imi mai ramanea de facut era sa ma intind si sa astept.Nu sunt o sinucigasa, sunt doar o alta victima din cele multe ale realitatii, sunt doar un ultim rand pe o pagina invechita, patata de sange si suferinta.Vreau doar sa tip o data, sa ma descarc de aceasta existenta nefasta care m-a urmarit cu ghearele-i muribunde din momentul in care am inceput sa pasesc, sa simt, sa inteleg ceea ce se petrece in jur si in departare.Nu sunt un caz izolat, pus sub semnul mirarii, sunt doar una din cei multi , sunt doar o lasa.

      Ma dispretuiesc pe mine insumi pentru aceasta crunta slabiciune, ma gandesc cum abia apoi vor incepe toti sa se intrebe de ce, sa se mire si sa planga, sa tipe, sa se caiasca.Nu vreau sa fie o enigma, nu vreau sa devina un mister un motiv atat de simplu si insignifiant: viata si nimic mai mult.Cei ce ma cunosc, cei ce ma stiu nu vor intelege si poate ca asa este mai bine.Dar daca vor exista doi oameni care sa inteleaga ma coi simti implinita oriunde ma voi duce stiind ca o disparitie atat de precara si neinteleasa de masa populatiei va fi dezlegata de doar doua minti aparent dislecsice intr-o lume a antonimelor si hiperbolizarii.

      Inchid ochii, acum vad si accept, acum imi dau seama ca se sfarseste: Iadul ma inghite....