Ma privesti cu ochi atat de straini incat aproape ma convingi ca otrava-ti e miere zaharisita.Privesc asternutul gol, rece in care obisnuiam sa adorm cu gandul la tine.Fire reci, rangerii de roua si durere ma sugruma, ma constrang sa ma cufung in gheata amintirilor esuate.Ma rotesc, imi afund capul in perne patate de nebunie si oase cenusii ale viitorului mutilat.Cad din stransoarea cearceafului ce ma sugrumase pana acum cu amintiri alterate de dezmembrate sentimente trecute si viitoare.
Ma prabusesc, ma contopesc cu solul: sunt doar o masa de carne descompusa ce si-a lasat sufletul carnal sa renasca intr-o roza intunecata scufundata in ignoranta si prostie.
Ridic petalele spre cer, primesc pedeapsa divina : aureole blestemate se rasfrang asupra-mi asemeni unor valuri de seceta si inghet.Ma ofilesc, imi cobor capul la pamant si miros solul.Ma simt atat de euforica de la izul mucegait al pacatelor imbibate de nebunie...Imi infig radacinile in carnea stramosilor, le sfredelesc creierii putrezi asemeni unor burghie decazute.Ma aplec, ma prabusesc, iar ma ridic pana imi iau zborul:acestia suntem noi, corbi aurii ai cerului blestemat.
CITEȘTI
Testamentul unui nebun
SpiritualNimeni nu stie ce e in mintea unui nebun nici macar el.Doar tuneluri si fundaturi peste tot.Nici macar nu exista cu adevarat o iesire,stii?...
