Testamentul unui nebun

Doua oase

  Ma invart.Ma rotesc intr-un cerc frumos...plin de oase,plin de vine mucegaite si sticleti stacojii.Canta, ma impresoare cu aerul incarcat de nebunie al fragedei existente efemere.Ma uit in jos, ma uit in sus, tot ce vad si ce voi vedea sunt aburi plini de cenusa carnii insangerate si fricii de frica.Ma simt fericita.In juru-mi stiga sufletele chinuite de nebunie si disperare.Le aud, le vad, le miros si acel parfum eteric parca ma inebuneste si mai tare. Vreau sa cant, vreau sa rad dar imi simt muschii fetei prinsi in oase putrede de frica si prostie.Sunt o balerina.Ma invart continuu in cercul meu de chinuri si deznadejde fericita in propriia-mi otrava.Ma impiedic si ma prabusesc.Nori de praf se ridica din pamantul mucegait si imprastie nebunie in aerul infect.Sunt un trandafir albastru.De prea multe ori trandafir si de prea putine ori pamant.Doua oase imi sprijina existanta prafuita.Spinii imi cad, se vestejesc si raman doar oase goale pe un pamant stacojiu.Imi indrept fata spre cer.Sunt un canar stacojiu.Cand mereu despre moarte si suferinta atat de cald incat si voi v-ati indragosti.Nimeni insa nu se va apropia.Cercul meu va aduna mereu oase inveninate de ura si uitare.O aripa mi se va frange.Sunt un os dintr-un cerc plin de oase.Nimeni nu e mai presus ori mai prejos decat mine.Sunt bine.Pamantul cald,inveninat ma apostrofeaza cu rime mucegaite.Imi intind tentaculele si inchid ochii.Sunt cosmarul.Nimeni nu ma vrea acum ca pot evada din cercul meu.Simpla mea existenta v-a apasat mereu pe suflet asemeni unui spin in creier.Rauri de sange si lacrimi curg acum cand sunt inerta, sufletul m-a parasit si devin doar o masa de carne  ce asteapta sa fie inghitita de cerc.Acum ma inconjurati,ma adorati,ma iubiti atat de mult plecata,atat de departe incat nici nu va mai pot vedea.Doar masa de carne va poate simti cum incercati sa o ingropati mai intai in lacrimi si durere mincinoasa apoi in pamant.Trandafirul s-a ofilit.Acum va fi de mai multe ori pamant si de mai putine ori trandafir.

   Ca amintire,doar spinii,doua oase ce ma vor propti mereu de o infecta si mucegaita existenta efemera.