Un clinchet de clopotel, un pas de lemn pe vata de sticla si un rambet pictat de o mana priceputa ce infatiseaza doua roze unite intr-o gura.Ma priveste, imi zambeste, ma alinta cu zambete dulci inganate de doi ochi din care curg sufletele uitate, personalitatile multiple inzestrate cu grai, suflu si parfum de moarte.
In pas pe ritm, o pirueta, se invarte, ma invart, ne invartim pana ne lasam cuprinse de searbada nebunie ce ne impresoara asemeni unui drog letal omniscient, omniprezent de atatea ori in vietile noastre ca deja suntem imuni...Lacrimi de agonie, lacrimi de ingeniozitate pacatoasa, a firii ignoranta...NImeni nu ne aude, nimeni nu ne simte de aici, de sub mormantul de sticla, vitrina noastra, vesnic cosciung al unei colectii spalacite.Aur, miere, diamante si pacate, toate ne pot cumpara si ne pot vinde, suntem doar bucati de plastic , doar fire textile di zambete prostesti desenate de viata spre a ne uita din nou de noi insine.Spre a ne ita iarasi o personalitate, spre a ne uita iar pe noi si in sfarsit spre a ne uita uitarea.
Noi nu cerem cuvinte desarte, noi nu vrem matanii pline de suspine inchegate in suflu de moarte...Noi cerem doar echilibrul, noi cerem doar sa fim uitate cum si noi uitam, sa fim aruncate la guni spre a putea fi reciclate si transformate in pahare de unica folosinta...Abia atunci ne vom simti fericite dincolo de zambetele tampe, abia atunci vom putea avea o singura personalitate si abia atunci vom putea in sfarsit sa scancim, sa plangem si sa ne revoltam...
CITEȘTI
Testamentul unui nebun
SpiritualNimeni nu stie ce e in mintea unui nebun nici macar el.Doar tuneluri si fundaturi peste tot.Nici macar nu exista cu adevarat o iesire,stii?...
