Nebun de alb pe foaia neagra, floare de azi rapusa maine, nimicnicie prelevata din intestinele societatii si implantata fraierilor ... Nimic nu ma mai multumeste, totul ma rapune si universul ma obliga sa invii din nou in durere si suferinta.Nimeni nu vine, nimeni nu vede si nimeni nu simte.Un urs, un demon si o cruce stau atarnati pe peretii toti, dovezi ale nemuririi si longevitatii.
Avem nemurirea, avem longevitatea dar nu le putem atinge.Pacatele sunt prea multe si sufletele prea mutilate de greseli, de remuscari, de constiinta.Vreau sa ma rup de existenta, vreau sa zac si sa invii, vreau sa ma gandesc doar la o moarte atat de sigura de sfarsit si de inviere inexistenta.Amintirile imi taie creierul chinuit de pietre filozofale si semne de punctuatie.Imi doresc sa spun multe, imi doresc sa ajung intr-o lacrima de infinit si sa ating moartea fara sa devin embrionul noii vieti , inceputul a noi umilinte si jigniri.
O perioada am disparut, o perioada a fost liniste.Toti au uitat si nimeni nu s-a intrebat unde sunt, ce fac ori cine sunt.Dioptriile cresc dar nu vedem apusul, nu distingemaureola d epacat ori legea de adevar.Ma uit in jur, vad numai pajisti albe, negre, doar regine , regi si cai.Turnurile s-au prabusit si suntem fata in fata.Pe primul loc, in primele linii, nu gandim la fel, nu simtim la fel, nu mai suntem aceeasi persoana.Acum ne despart coloane si linii.A,b,c,d...Mai stii alfabetul?1,2,3,4...Oare asa se numara?...Nu mai stiu, am orbit odata cu pierderea turelor si injunghierii pionilor desculti.
Doi nebuni fata in fata...Dar oare de ce nebunul de negru se intinde in puritate si cel de alb se lasa inghitit de negura si vid?...Oare nu suntem la fel?
CITEȘTI
Testamentul unui nebun
EspiritualNimeni nu stie ce e in mintea unui nebun nici macar el.Doar tuneluri si fundaturi peste tot.Nici macar nu exista cu adevarat o iesire,stii?...
