Am avut un cosmar. Se facea ca am murit intr-o zi cu soare.Ca am fost apoi inchisa intre patru
scanduri reci si ude.Nu in cele din urma am fost depozitata intre acele blocuri de piatra si am ramas
in intuneric.Ca si cum nu ar fi fost de ajuns, v-am privit pe toti cum v-ati departat, mi-ati intors
spatele. In acea zi am deschis ochii. Nu imi e frica de moarte sau de ce voi gasi dincolo. Ma simt cu
adevarat ingrozita insa de de singuratate si uitare...
Ca ultima dorinta...
Voi, cei ce m-ati iubit odata... Nu ma lasati singura in prima mea noapte printre straini. Ramaneti
cu mine la lumina lumanarilor inchegate si hai sa povestim intamplarile frumoase si dureroase pe
care le-am petrecut impreuna.
Nu va intristati.
Va promit ca voi fi acolo si voi asculta cu atentie....
Daca va fi pentru ultima data, sa ne despartim cu zambetul sangeriu pe chip. Lasati lacrimile
mincinoase in morminte si nu incercati sa ma reinviati...
CITEȘTI
Testamentul unui nebun
SpiritualeNimeni nu stie ce e in mintea unui nebun nici macar el.Doar tuneluri si fundaturi peste tot.Nici macar nu exista cu adevarat o iesire,stii?...
