Mediumul [in curs de editare]

Partea 3

Am nişte colegi îngrozitori, nu ne înţelegem deloc, ne batem joc unii de alţii şi uneori, totul devine c o junglă, unde te lupţi pe viaţă sau pe moarte. Poate am exagerat puţin, dar e greu să supravieţuieşti într-un astfel de mediu. Sasha (cea mai fiţoasă şi nesimţită tipă din clasa mea) si grupul viperelor işi spun "Grupul vedetelor" sau "Grupul popularilor", eu şi prietenii mei "The potatoes", tocilarii "The nerds", iar restul de baieti "Şmecherii".

Prietenele mele cele mai bune sunt Alle şi Diana. Ele mă înţeleg cum nimeni pe pământul ăsta mare şi rotund nu mă o poate face şi le iubesc ca pe nişte surori pierdute la naştere. Dacă nu erau ele, nu mi-aş fi putut uita trecutul şi pe...Alice.

Alice a fost cea mai bună prietenală a mea. Ne ştiam de când ne-am născut, pe aceaşi dată, dar la ore diferite. Aveam o legătură specială cu ea, cum nu aveam cu nimeni. O iubeam ca pe o soră, poate chiar mai mult decât pe Mihai! Parinţii ei muriseră într-un accident, când aveam noi 7 ani şi ea a ramas sub tutela parinţilor mei pentru că bunicii ei nu apăruseră, şi alte rude nu avea. Eram ca surorile. Până în ziua în care am făcut amândouă 10 ani. Cea mai groaznică zi din viaţa mea...

Am mers împreuna la şcoala, iar la ora de sport ne-am ales perechea si am început să facem pase cu mingea. Colega mea a fost Alice,desigur. Când i-am spus că e rândul meu să ţin mingea şi am atins-o puternic, am simţit ceva sublim, ciudat, de neimaginat. În jurul oamenilor vedeam culori, auzeam gândurile altora, simţeam cum ameţesc, rămâneam fără respiraţie şi tot ce-am mai putut distinge fost silueta fragila a lui Alice, izbindu-se de pământ, urlete, strigăte şi... în următoarea clipă m-am trezit pe un pat de spital.

Mai târziu, m-am documentat şi am aflat ca sunt un medium.

Din păcate, aceea zi a fost cea mai groaznică nu numai din cauză că aflasem că sunt medium,un cuvânt nou pentru mine, ci şi că nu puteam face nimic să schimb trecutul.