A doua zi la scoala,Erik se saruta cu o colega dintr-a 7-a,Gabriela.Pur si simplu am trecut mai departe.Imi era prieten si trebuia sa fiu fericita pentru el,dar inauntrul meu,inima urla.Imi venea sa plang si-mi era dor de prietenia noastra.Poate nu ne stiam de 11 ani si nu am petrecut nicio vara impreuna,dar simteam ca il cunosc de-o viata.Stateam noptile si plangeam dupa tipul pe care
l-am placut inaintea lui,Josh,si el ma consola.Si ma facea sa rad in hohote.Si poate nuera asa sociabil la scoala,dar pentru mine era perfect.
A inceput sa se distanteze tare de mine si se schimbase atat de brusc...uneori citeam in privirile lui,ca ii e dor de noi,dar noii lui prieteni...erau altfel.Pana la urma si eu am renuntat.Ce rost avea sa incerc pentru cineva care nu ma iubeste?
***
Am urcat in camera mea si ma gandeam ca ar fi mai bine sa ma mut de langa Erik.As putea sta singura,oricum mai nimeni nu ma place,doar ca sa-l fac pe el fericit.
A doua zi,desigur ca Erik se saruta iar cu Gabriela.Mi-am pus ghiozdanul in banca si am plecat la Alle si Diana.
-Ati aflat ceva? ~eu.
-Nu.Nu am avut cand sa cautam,dar lasa ca in cateva zile vom afla.~Diana
-Ok.Ma bazez pe voi.Ma duc sa-mi mai invat putin la geografie.~eu.
Orele au decurs normalsi am luat un 10 la geografie si un 10 la testul de la mate.Erik luase tot 10.Si lui ii placea mate.
Eram atenta la profesoara de engleza cand am observat ca Erik se uita la mine.
-Ce e??Am un corn in frunte? ~eu.
-Aaa,nu.Elena,uite,vroiam sa-ti spun ca...