Din păcate acea zi a fost groaznică şi pentru că... am pierdut-o pe Alice.
În ziua respectivă, bunicii lui Alice, care până acum nu apăruseră, au venit cu un act. Alice era a lor. Au luat-o cu forţa şi au plecat spre Paris,cu autocarul nr. 7 care a pornit la ora 7:07 pm.
Pe atunci noi locuiam in Elveţia.
Mă rog, după am aflat că defapt bunica ei suferea de schizofrenie şi acel domn, nu era bunicul ei adevărat, ci iubitul bunicii, un criminal in serie, numit şi "Die for 7".
Alice stătea pe balcon, uitându-se la copiii care se jucau pe stradă (bunica nu o lăsa şi pe ea), când deodată, bunica s-a furişat in spatele ei şi a împins-o cu o forţă de neimaginat. Ea a murit pe loc.Bunica ei era defapt o vrăjitoare şi a fost internată într-un spital de nebuni, iar "Die for 7" a fost închis pentru crimele pe care le-a făcut. Amândoi au murit, 7 saptamani mai târziu.
Alice a fost înmormântată în oraşul nostru, în care ne-am născut. După moartea ei am suferit enorm de mult. Eram terminată psihic şi mai aveam şi chestia cu mediumul pe cap!
Ajunsesem să mă înfometez, să cad pe stradă, să merg des la spital din cauza "lipsei de calciu" şi am rămas de foarte multe ori fără aer,dar şi mai rău: ajunsesem să fiu rănită de ce iubeam cel mai mult.