Mediumul [in curs de editare]

Partea 9

Le-am spus lui Alle şi Diana că sunt un medium şi la inceput nu m-au crezut, dar mă iubeau şi aveau încredere în mine. Cu timpul le-am demonstrat că nu mint.

Bunica m-a învăţat multe lucruri folositoare, iar micul ei "laborator" cu plante, unde fac exerciţiile a fost pentru mine un loc cald şi primitor.

La şcoală, aveam nişte colegi afurisiţi şi enervanţi. Am participat şi la "Balul Bobocilor" unde eu şi Louis, un coleg cu care am fost obligată să dansez, deşi nu-l suportam, am luat locul II, Diana şi Alle, cu partenerii lor, locurile I,respectiv III, iar Sasha, fiţoasa clasei, a primit locul V în sondaje şi premiul de "Cea mai frumoasă prinţesă".

Dar aţi putea întreba : "Ce e aşa rău in a fi medium?" Aparent nimic.

Aici vine partea cea rea.

Când intram în clasă auzeam gândurile tuturor.

-Doamne! Iar vine ciudata asta! Poate face altă criză!

-Iac! Ce fel se îmbracă! Parcă e iarnă pentru ea, nu începutul verii.

-Ce proastă. Şi urâtă pe deasupra.

-Ce caută asta la noi la şcoală?!

De multe ori mă gândeam cum de rezist. Aş răbufni imediat, dar ştiu că e de prisos. Tot felul de cuvinte jignitoare îmi erau adresate, iar atunci când auzi un gând, vezi o amintiri, etc. "ţi se scurge" o cantitate de energie. Cu cât auzi mai multe gânduri, cu atât te simţi mai rău, până ajungi fără aer, să ai ochi roşii, uneori chiar şi să ai un mic stop cardiac sau pre-infarct. E groaznic şi dureros, iar eu simt asta aproape zilnic.

Trebuia să fac azi exerciţii cu bunica, aşa că am pornit spre garaj.