Mediumul [in curs de editare]

Partea 7

Incercam să-mi mişc mâna, niciun răspuns. M-am străduit să-mi mişc piciorul, niciun răspuns. Am încercat să dau din cap, să îmi mut în faţă, să mă dau într-o parte, să-mi mişc maxilarul, gâtul, genunchii, şoldurile, mâinile,picioarele... şi nimic. Nu puteam să fac nicio mişcare. Eram ca o stană de piatră. Măcar aveam ceasul în faţă şi trecuse o oră de când mă tot zbăteam de prisos. Puteam privi ce mă inconjura, până la un moment dat. Am păşit în lumea viselor pentru o oră. Era 17:30 şi la 18:00 sau chiar mai devreme, avea să vină mama să mă cheme la masă.Atunci o voi încurca rău.

-Hajanijdan shanaca panbu. Huh?! Ce-a fost asta? Cum mi-a venit asta în cap? Cine eşti? Hajanijdan-shanaca-panbuu.Hajanijdan-shanaca-panbuu. continuă vocea necunoscută.

Ce e cu asta? Nu înţeleg nimic. Doar simt că trebuie să repet vorbele acelei voci.

-Hajanijdan shanaca panbu.Hajanijdan shanaca panbuu. Repet eu odată cu acea voce stranie.

Simţeam că încolţeşte ceva în mine.Vocea începuse să intoneze mai repede şi mai tare, aşa că am urmat-o. Cu cât intonam mai repede şi mai tare, cu cât simţeam că inima începe să-mi bată şi odată cu ea, şi restul corpului se poate mişca. Încet, încet m-am dezmorţit complet, dar nu-mi puteam mişca capul sau ochii.

-Hajanijdan shanaca panbu biu biu biu. Am auzit aceeaşi voce şi am luat măsuri.

Am repetat după ea, şi, printr-un miracol eram aceeaşi eu. Puteam dansa, cânta, ţopăi şi urla.

-Mulţmesc! Orice ai fi tu.. Am strigat eu, deşi ştiam că ceva e putred la mijloc.

Era ciudat să aud şi să vorbesc cu nişte voci mai ales că sunt o persoană rea şi am omorât un om,indirect, dar am facut-o. Şi regret că nu am acţionat mai devreme, deşi realizez asta prea târziu, tot o regret din adâncul sufletului meu. Poate era un fel de mesaj.

Trebuia să mai vorbesc cu tata, aşa că am pornit spre garaj.