Acum , Damian !🔞

Capitolul 2 -editat

Am ajuns împreună cu Ivy la o vilă unde se ținea petrecerea. Nu simțisem lipsa mirosului de alcool și tutun, iar muzica care răsuna în boxe era un bonus neplăcut. Mi-am făcut loc prin mulțimea de oameni și am urmat-o pe prietena mea până la etaj pentru a ne întâlni cu restul. Deja mă simțeam incomod, trecusem peste perioada mea de distracții și petreceri. Era gălăgie, aglomerat și toată lumea era beată.

-—Cine a dat petrecerea asta? Nu țin minte să mai fi venit aici. Țip la Ivy pentru a mă putea auzi în tot zgomotul ăsta.

—Ginger. Ai mai schimbat câteva vorbe cu ea, trebuie să îți mai aduci aminte.

—Da, mi-o amintesc. Este frumos locul, nu am ce comenta. Pe cine a invitat, însă, lasă de dorit.

—Abia am ajuns, Elora! Deja nu îți place.

—În fine. Unde este prietenul tău?

—Iubitul meu! Este acolo, pe canapea. Îl cheamă Thomas.

Mi-am rotit privirea prin cameră până am dat peste un grup de oameni strânși într-un colț pe o canapea. Ivy s-a găbit să ajungă la Thomas apoi i-a sărit în brațe și a început să-l sărute, lunându-l prin surprindere.

—Bună! Țip eu pentru a-mi face simțită prezența.

—Ea este cea despre care ți-am vorbit atâtea. Elora, cea mai bună prietenă.

L-am privit lung fără vreun interes. Știam deja că este posibil ca în seara asta să treacă la următorul și nu am vrut să îmi bat prea mult capul. Mi-a întins mâna pentru a face cunoștință, dar l-am refuzat cu privirea.

—Părea mai drăguță din poveștile tale. Îi șoptește lui Ivy.

În schimb, el părea un bădăran, la fel ca și cei dinaintea lui. M-am așezat într-un loc mai retras, mi-am pus geaca de piele lângă și am lăsat să se vadă un decolteu destul de generos.

—Ivy, mă duc până jos să îmi iau ceva de baut, ok? O anunț pentru a scăpa puțin din acel loc. Erau mulți ochi care mă priveau. Nu îmi mai făcusem apariția la vreun eveniment de multă vreme și prezența mea din seara asta a șocat multă lumea.

—Bine. Te așteptăm aici. Îmi răspunde și Ivy în timp ce îl săruta din nou pe Thomas. Mă întreb dacă îl mai lăsa să respire.

M-am pierdut printre oameni în speranța de a găsi bucătăria. Nu știam pe unde trebuie să merg și mă uitam confuză la toate ușile închise. Îmi doream doar să nu intru peste cineva în vreun dormitor. În tot acest timp, se ciocnește de mine altă persoană la fel de confuză. Eram deja cu nervii la pământ când am observat că și-a vărsat și băutura pe picioarele mele.

—Hei! Țip eu revoltată. Uită-te și tu pe unde mergi, ok?Spun și încerc să găsesc ceva pentru a mă putea șterge.

—Nu este vina mea că stai în drum! Se aude replica lui acidă aproape de urechea mea.

—Eu? Eu doar căutam ceva de băut. Tu ai venit ca și cum ai căzut din nori!

—Nu am chef de ceartă, dulceață. În loc să-ți ștergi picioarele de berea mea , mai bine ți-ai acoperi decolteul ăla. Sunt mulți nebuni pe aici.

—Ești un pervers!

Îmi zâmbește fără a mai scoate vreo vorbă. Se caută prin buzunare pentru a-și găsi pachetul de țigări și începe să înainteze prin mulțime. Mi-am văzut de drum și am ajuns să îmi iau și eu un pahar de vin, în cele din urmă. Fericită am urcat înapoi la Ivy, dar locul meu era ocupat de el.

—Scuză-mă, dar ce cauți tu aici?! Întreb nervoasă. Ăla era locul meu.

—Îmi pare rău, prințesă. Nu erai aici cand m-am facut comod.

—Ivy, îl cunoști pe ăsta?

—Da. El e Damian, cel mai bun prieten al lui Thomas. Spune și începe să râdă cu iubitul ei .

—Ok, și eu unde mai stau acum? Este plin aici. Cred că o să pornesc spre casă. Eram sigură că o să se întâmple ceva și nu mă voi distra deloc.

—Poți sta aici. Spune Damian și arată spre picioarele lui. Nu mușc, știi? Nu prea tare. Râde și trage din țigara ce tocmai și-a aprins-o.

—Nici gând, perversule!

—Dacă nu ai mai fi atât de îngâmfată, ai fi putut să te distrazi, dar viața e făcută din alegeri. Spor la stat în picioare!

—Ivy, eu n-am de gând să mai stau aici! Ne vedem mâine, bine?

—Abia ai ajuns! Mai stai! Bea ceva, bucură-te de muzică. O sa te simțiți mai bine!

—Nu mai vreau. Mi-a ajuns. Lumea asta nu mai este pentru mine. Chiar îmi pare rău, dar nu vreau să îți stric și ție seara cu starea mea.

—Cum vrei atunci, sunt tristă că nu ți-a plăcut aici. Ne vedem mâine. Te descurci să ajungi acasă sau rog pe cineva să te ducă?

—O să iau un taxi. Nu îți face griji!