Acum , Damian !🔞

Capitolul 7 - editat

Era prima zi din vacanța de vară și totodată ziua în care plecam alaturi de Ivy la cabana părinților mei. Vorbisem despre asta cu luni bune înainte și abia așteptam să pierdem vremea în pădure, în liniște.

Erau în jur de 30 de grade și totul parcă se topea în jurul meu. O așteptăm pe Ivy în timp ce savuram o îngheață cu căpșuni și priveam la episodul nou din serialul meu preferat.

—Când vine Ivy? Se aude vocea mamei din bucătărie.

—Nu știu, mai pe seară cred.

—Plecați în seara asta sau mâine?

—Azi! Țip eu, fiind preocupată de serial.

—Cu cine mai mergeți?

—Doamne, mama! Încerc de minute bune să înțeleg ce se întâmplă la TV! Iubitul ei și cel mai bun prieten al lui.

—Și prietenul ăsta ... e iubitul tău? Întreabă mama curioasă din fața ușii.

—Nu, nu am nicio treabă cu el. Ne știm doar din vedere.

Mințeam, bineînțeles, dar nu era încă cazul de a spune mai multe despre Damian. Aproape mă oferisem lui, ne-am sărutat, a stat aproape de mine, m-a îmbrățișat, mă domina și îl voiam atât de mult prin preajmă.

Ne-am întâlnit cu toții la ora 19 și am pornit spre cabană. Eram împreună în mașina lui Damian și tot ce îmi doream era să ajungem cât mai repede. Ivy și Thomas se sărutau încontinuu pe bancheta din spate, Damian era rupt de realitate ca de fiecare dată și eu doar priveam pe geam.

—Auziți? Nu puteți aștepta până ajungem? Nu vreau să asist la o scenă în mașină!

—Scuzați-o, dar ea nu prea știe care-i treaba cu asta, e virgină. Râde Damian.

—Dar te rog să faci un afiș și să-l legi de mașina pentru a vedea toată lumea că eu sunt virgină. Pff, ești enervant. Treci peste!

—Elora, să știi că eu o să împart camera cu Thomas! Mă anunță Ivy.

—Poftim? Și eu trebuie să dorm cu ăsta? Țip și arăt spre Damian. Vacanța asta trebuia să fie doar pentru noi două și acum mă părăsești.

—Ori dormi pe canapea. Eu aș fi bucuros să am un pat la dispoziție doar pentru mine.

—De ce nu dormi tu pe canapea? Întreb eu iritată.

—Pentru că eu sunt oaspete. Oaspeții trebuie să aibă cele mai bune condiții.

—Atunci, o să împarți camera cu mine. Nu avem de ales, dar să nu te apropii de mine nici măcar un milimetru!

—Nu mă supăr să împart. Zâmbește și își întoarce privirea scurt spre mine.

Am ajuns la ora 22 și ne-am instalat toți în camere. Băieții au mai rămas să bea ceva, dar eu și Ivy am mers direct la somn. Eram obosită de pe drum și adormisem destul de repede, dar pe la ora 1 ajunge și Damian în cameră.

—Unde mi-ai pus hainele? Mă împinge el pentru a mă trezi.

—Tu ești chiar prost! Dormeam! Țip eu.

—Îmi e cald și vreau să mă schimb. Nu îmi găsesc lucurile.

—Le-am aranjat în dulap, sunt lângă ale mele . Oare unde puteam să le pun, geniule ?

—De ce mi-ai umbalt prin lucruri?

—Stai calm, ți-am lăsat prezervativele unde erau. Râd.

—Nu vrei să încercăm unul?

—Ești un dobitoc! Lasă-mă să dorm!

Ziua următoare m-am trezit din cauza unui țipăt de afară. Damian dormea, așa că m-am ridicat buimacă și m-am repezit la fereastră. Soarele strălucea. Era ora 11 și afară erau Ivy cu Thomas care se chinuiau să dezlege barca de pe ponton pentru a face o plimbare pe lac.

—Ăia și-o trag afară, de fac atâta gălagie? Întreabă morocănos.

—Vor să dezlege barca și nu reușesc. Du-te și ajută-i.

—Dar du-te tu. Sunt în pat, dorm, mă simt bine aici.

—Eu merg să fac un duș. Plus că tu ești băiat!

—Și Thomas e, să se descurce.

M-am strâmbat la el apoi am intrat în baie și am încuiat ușa. Nu aveam prea multă încredere în el. Imediat ce mi-am terminat dușul am observat că nu-mi luasem nici prosop, nici haine de schimb.

—Damian? Țip eu din baie.

—Ți-ai uitat prosopul și hainele, nu?

—Știai asta! Idiotule!

—Vrei să ți le aduc?

—Sunt dezbrăcată !

—Nu m-aș fi gândit. Râde. Pe mine nu mă deranjează.

—Însă pe mine, da. Cheam-o pe Ivy!

—Este cu Thomas pe lac. Au reușit să dezlege barca.

—Te urăsc, să știi! Intri dar pui mâna la ochi apoi ieși, ne-am înțeles?

—Bine, bine.

Descui ușa și îi fac loc să intre. M-a surpins faptul că și-a pus mâna la ochi, după cum i-am spus. Mi-a lăsat hainele pe dulapul din baie și s-a întors pentru a pleca, dar nu putea să se abțină. A închis ușa, apoi și-a luat mâna de la ochi. Am tresărit speriată și m-am grăbit să mă acopăr cu prosopul.

—Ce dracu faci? Țip eu panicată.

—Te-am mai văzut așa, Ela. Nu e cazul de o dramă.

—Ești tâmpit? Știi bine că atunci a foat doar o rătăcire de moment.

—Rătăcire zici? Râde și se apropie de mine.

—Dacă nu ieși, o să țip!

—Suntem în pădure. Vreau doar să continuăm puțin discuţia legată de rătăcirea asta. A fost o neînțelegere când te-ai dezbrăcat în fața mea, dar și când ne-am sărutat. Să nu uităm că a foat cu acordul tău. Dar ... și seara cu spectacolul, tot o rătăcire. Cred că e timpul să nu te mai rătăcești, dulceață.

S-a uitat fix în ochii mei când a spus toate astea. Aștepta un răspuns din partea mea, dar nu a venit. Mă pierdusem printre cele spuse de el și imagini cu cele întâmplate mi se plimbau prin minte. Mi-a luat mâinile de pe prosop și l-a lăsat să cadă lângă noi.

—Ești frumoasă. Îmi șoptește el. Ar trebui să nu mai fi atât de împotrivă la tot ce se întâmplă între noi. Știu prea bine că îți place ce se întâmplă, dar nu recunoști.

Îmi cuprinde corpul cu ambele mâini și mă trage aproape de el. Mă sărută pe gât și mă face din nou să îl doresc și mai mult. Îmi mușcă buza, doar, doar să mă audă cum gem.

—Ți-am mai spus, nu? Îți ador ochii și cum mă privești.

Nu am apucat să îi spun ceva că imediat îmi strânge sânii și îi sărută ușor. Lasă pe alocuri câteva urme cu dinții în timp ce mă privește victorios. Mă pierdusem în fața lui pentru a nu știu câta dată. Corpul îmi tremura, dorind mai mult și mai mult.

—O să te fac cândva a mea. Îmi șoptește și apoi se depărtează câțiva pași.

—De ce nu acum ? Reușesc eu să întreb.

—Pentru că nu este timpul acum, dulceață.

—Dar de ce ? Întreb cu o voce nevinovată.

—Nu mai pune atâtea întrebări. Mă enervează.

Îmi lovește putenic fundul, zâmbește și se întorce în cameră. Îl privesc cum iese și tot ce am mai putut să fac a fost să mă asez pe marginea căzii. Mă priveam în oglindă și nu puteam să îmi revin nicicum. Nimeni nu a mai avut acest impact asupra mea până la el.