Acum , Damian !🔞

Capitolul 12 - editat

Era aproape 8, ora la care trebuia să fiu la Damian. Mă tot gândeam la ce o să-mi zică, cum o să încerce să se scuze, să inventeze vreo minciună proastă. Care o fi problema cu el? Cât timp am fost în vacanță a fost atât de perfect. Ce naiba i s-a întâmplat? Tot am impresia că Thomas și Ivy știu ce este, dar nimeni nu-mi spune nimic. Mă stresează prea mult asta.

Mă uitam pierdută la imaginea mea în oglindă. Arătam bine, însă sufletul meu era aproape la pământ. Iar începeam să mă simt ca după despărțirea de Adam. Istoria parcă se repetă, cu un mic detaliu, nu eram împreună cu Damian, dar totuși mă preocupa persoana lui.

Și uite-mă iar în fața ușii sale. Am bătut din nou, de această dată răspunzând imeidat.

— Bună. Spune el încet.

— Ascult. Despre ce voiai să vorbim?

— Înainte de asta, nu vrei să ne așezăm, vrei să-ți aduc ceva de băut?

— Dacă și tu bei, eu sunt în regulă.

 —Ok, revin imediat.

M-am așezat pe canapea până s-a dus el la bucătărie. Am analizat subtil camera. Erau câteva poze pe rafturi. Era el, familia lui și încă câteva poze care păreau recente, alături de o fată.

— Bun, nici nu știu cum să încep.

— Damian, vreau să fii sincer cu mine măcar o singură dată. Spune-mi exact ce se întâmplă.

 —Uite, îmi pare rău dacă te-am făcut să crezi că între noi e ceva. Totuși, nu vreau să crezi că ești doar o altă fată pe lista mea de cuceriri. 

 —Atunci ce e, Damian? Exact asta pare.

 —M-am simțit bine la cabană, m-am simțit super bine alături de tine. Mai ales în noaptea aceea. Dar eu nu sunt așa, azi sunt cu una, mâine cu alta.

 —Ești așa un nesimțit. Nu înțeleg de ce m-ai mai cheamt aici.

 —Chiar îmi pare rău. Ți-am spus că vei regreta pentru că m-ai ales pe mine. Ești o fată super, dar sigur o să găsești ceva mai bun.

—Oh, încetează cu "nu tu ești de vină, ci eu". Mi-ai dat speranțe după o lungă perioadă după ce nu am mai simțit nimic, pentru nimeni.

—Ela, aștept pe cineva mai special.

—Decât mine.

—Nu am vrut să sune așa..

—Ea este în fotografii?

—Da.

—Ea era ieri?

—Da.

—Până și tu ai spus că este o curvă. De ce o iubești?

—Nu o iubesc. Este ceva mai puțin decât iubirea și mai mult decât atracție fizică. E ceva complicat care îmi place.

—Din cauza ei nu ai mai stat cu noi?

—Nu am mai vazut-o de mult, mi-a lipsit.

—Eu o să plec acum.

—Nu vreau să te fi supărat, Elora.

—Mai du-te dracu, ok? Ești doar un nenorocit! Mă chemi aici ca să-mi ceri scuze, dar ajungi să îmi vorbești de alta. 

M-am ridicat nervoasă cu gândul de a ieși din casa lui. Mi-am luat geanta și eram pregătită să deschid ușa, însă m-a prins de încheietură și m-a întors spre el.

—Ce faci?

—Mai vreau să-ți zic ceva.

—Nu mai vreau să aud nimic. Lasă-mă să plec.

Mi-am tras mâna din a lui și am deschis ușa. A fost mai rapid decât mine și mi-a închis ușa înainte să ies.

—Mai vrei să-mi dai detalii despre relația voastră? Super. Putem sta la un pahar toată noaptea. Râd sarcastic și mă întorc din nou spre ușă.

—Scuze, dulceață, dar nu te las să pleci. Spune și mă ia pe sus până în camera lui.

—Ce naiba ai, Damian? Parcă ești nebun!

—Poate chiar sunt. Râde.

—Vreau să plec, ok?

—Dulceață, îmi placi.

—Poftim?

—Nu te iubesc, dar îmi placi. Atracția fizică e a dracu de mare. Mă exciți doar când te fâțâi pe aici.

—Tu te auzi când vorbești? Tu realizezi ce s-a întâmplat pe canapea, la ușă și acum? Începi chiar să mă sperii.

—Ela, ce zici? Nu vrei să ți-o trag?

—Nu totul se rezumă la asta.

A venit foarte aproape de mine și m-a privit în ochi. A schițat un mic zâmbet înainte de a mă săruta lung și apăsat. Am acceptat. I-am acceptat sărutul și nici măcar nu știu de ce. Mi-am așezat mâinile în jurul gâtului lui și l-am lăsat să cadă cu mine în pat. S-a jucat cu părul meu apoi mi-a desfăcut rochia care era închisă cu nasturi de sus până jos și a început să-mi sugă sânii în timp ce îmi mângâia picioarele.

—Mă crezi că acum te plac?

Mi-am mutat privirea spre el și arată atât de bine, părul lui era deranjat și tricoul său era aruncat undeva prin cameră. Mă excita tot ce îmi făcea, mă simțeam bine din nou.

—Nu mă placi, Damian. Reușesc, într-un final, să-i răspund. Haide să nu ne mai amăgim degeaba. Despre ce vorbesc? Doar eu sunt aia amăgită.

Când am ajuns acasă, Ivy și mama erau în sufragerie și se uitau la un film la televizor.

—Câinele lui Thomas era în hol. Asta este ok?

—Nu-i place să doarmă afară! Țipă Ivy.

—Nici mie nu-mi place să stea aici! Oricum, ce cauți aici?

— După ce ai plecat la Damian, mama ta m-a văzut în curte cu tot cu Demon și a spus să iau cina. S-a făcut destul de târziu și am zis să rămân.

—Îl cheamă Demon?

—Da.

—Ce nume sugestiv.

—Ce s-a întâmplat cu tine și Damian? Ai stat ceva acolo.

—Am vorbit.