Acum , Damian !🔞

Capitolul 9 - editat

Eram supărată, tristă și voiam să fiu singură. Adam a fost o persoană foarte importantă în viața mea, m-am schimbat cu ajutorul lui, am devenit un om mai bun, m-am maturizat, am trăit alături de el mai bine de un an. În schimbul tuturor sacrificilor mele pentru el și pentru  relația noastră, am fost înșelată și nu doar o dată. Știam trecutul lui, știam că nu se limitează doar la una, dar spunea că mă iubește sincer. Cu toate astea,  nu am acceptat să mă culc cu el și a ajus să mă înșele.

M-am trântit în pat imediat ce am ajuns în cameră și încercam să adorm.

—Ela? Se aude vocea lui Damian apoi ușa închizandu-se. Ești bine?

—Da. Zâmbesc eu.

—Nu prea mă pricep eu la chestii sentimentale, dar cred că ai nevoie de o îmbrățișare. Zâmbește și  se așează lângă mine pentru a mă lua în brațe.

—Poate că nu ești chiar atât de rău pe cât credeam.

—Oricum știu că nu ești supărată doar din cauza prostului ăluia. Ce se petrece în suflețelul tău?

—Nu știu, doar că toate vin așa, deodată.

—Este legat și de ce am spus eu despre Aria?

—Nu...

—Mincinoasă mică ! Spune și începe să mă gâdile.

Nu-l mai văzusem până acum așa drăguț și implicat. Era mai mult omul ăla rece, indiferent și distanat, căruia nu-i pasă dacă ești bine sau nu. E doar acolo, prezent cu trupul, dar nu cu sufletul. În seara asta l-am simțit mai mult decât niciodată.

—Mai ai țigări? Îl întreb eu.

—Normal. Mi-am făcut provizii. Crezi că nu știam că vom sta în padure?

—Și îmi dai și mie câteva?

—I-auzi! Câteva!

—Haide , Damian! Te rog!

—Era frumos să mă rogi dacă eram peste tine. Știi ce zic? Râde.

—Prostule! Țip și îl lovesc ușor.

Se preface rănit și cade pe pat . Mă uit subtil la el apoi mă întind și eu lângă el.

— Îmi dai țigările acum ?

— Fumez și eu cu tine, dar n-am chef să ies pe balcon . E ok dacă fumăm aici ?

—Da, nu contează. Haide odata!

A scos țigările din buzunarul blugilor lui nergi și mi-a întins pachetul și bricheta .

— Auzi ? Dar cum de a știut ăla să vină aici?

— Probabil a fost la mine și i-a spus mama unde sunt. Ea încă speră să ne împăcam. Răspund și îmi dau fumul afară din plămâni.

— Știi ce mă miră? Că nu ați făcut sex, deși, cică, vă iubeați mult.

— Nu vreau să vorbesc despre asta. Mai ales cu tine. Doar nu am vrut.

— Ce prostuță ai fost. Era mai mare decât tine, era normal să vrea sex. Tu credeai că te iubește? De asta a și optat pentru a te înșeala . Tu erai doar rezerva care era acolo, o fetiță mică și drăguță și cam atât.

— Sincer, nici nu-mi pasă ce am însemnat eu pentru el. Important e că s-a dus dracu și nu mai vreau să am vreo legătură cu el.

— N-ar cam trebui să dormi? Ești obosită după faza asta.

— Da, ai dreptate. Apropo, mersi că ai fost aici pentru mine.

— Nu-ți face griji . Mă sărută pe frunte apoi coboară la prietenii mei.

Mă trezesc blocată de mână lui Damian care era peste abdomenul meu. Mă îmbrățișase cât timp dormeam. Era așa drăguț. M-am aplecat încet, cât să nu-l trezesc și l-am pupat pe obraz. S-a mișcat puțin apoi a continuat să doarmă. I-am dat mâna la o parte și am coborât să iau micul dejun.

 — Elora ! Sare Ivy la mine în brațe.

 — Ce este cu atâta energie la ora asta? Întreb și mă uit uimită la ea.

— Of , Doamne! Când l-am văzut pe Adam aseara , voiam să-l iau la bătaie! Ce tupeu pe el ! După tot ce a făcut! Nemernicul ! Păi să vezi ce îi fac dacă îl văd !

— Calmează-te, Ivy. Nu cred că o să mă mai caute acum.

— Ah, da, i-ai spus de Damian. E adevărat?! Întreabă entuziasmată.

 —Nu. Nu e nimic între noi. Doar ne înțelegem ceva mai bine.

— Nu ați făcut nimic?

— Nu, Ivy!

— Ar trebui. Am văzut cum vă priveați. Ați sări unul pe altul în orice moment, dar nu înțeleg ce vă oprește.

 —O s-o fac în seara nunții! Râd și încep să îmi fac o cafea.

— Atunci, când te cer? Se aude vocea lui Damian care cobora scările.

— Hei ! E o discuție înte fete!

— Nu-mi pasă. Numele meu este în această discuție.

— De ce să ne ascundem până la urmă, nu? Cu toții știm de tensiunea sexuală dintre voi. Nu mai este niciun secret. 

— Da, Elora. Thomas e sus și doarme, nu vrei să știi cum se auzea aseară din camera lor . Acum e obosit.  Eu cand?

— Dacă vrei să fii obosit, poți alerga în padure.

— Dar la mine nu te gândești!? Cât să te mai văd în pantalonii scurți care arată mai mult decât trebuie și tricou ăla care îmi place la nebunie?

— Oh, Doamne! Nu mai fiți atât de enervanți!