Acum , Damian !🔞

Capitolul 3 - editat

Am reușit să mă trezesc la ora 12 după mai multe alarme amânate. Dormisem destul, dar mă simțeam obosită. Am amânat puțin să mă ridic din pat fiindcă Soarele strălucea astăzi. Mi-am frecat ochii, am verificat mesajele de le Ivy și i-am răspuns cu un simplu "Neața".
Am coborât scările până la bucătărie pentru a-mi face o cafea tare. Aveam nevoie după tot eșecul de aseară.

—Ai spus că nu pleci aseara, Elora.

—Păi mama, a venit Ivy și mă tot înnebunea că vrea să-l cunosc pe prietenul ei și..

—Nu ai rezistat ochilor ei mari, nu-i așa ? Râde și ia o gură din cafea.

—Exact! Nici tu nu o poți refuza cu ceva când face asta. Îi zâmbesc și mă asez pe canapea. Ce ai de gând să faci azi?

—O să merg cu tatăl tău la cumpărături pentru spectacolul de vineri. Tu nu îți cumperi o rochie nouă?Ar fi perfectă una albastră. Ce părere ai?

—Urăsc chestiile astea, tot felul de evenimente caritabile. M-am săturat de ele.

—Ajuți niște oameni, Elora. Mai ales că situația financiară ne ajută. Nu vreau să avem iar această discuție.

—Știu, mamă. Îmi pare rău, dar nu mă simt prea bine astăzi.

Am luat micul dejun cu mama, am stabilit câteva detalii pentru eveniment apoi eu am urcat în camera mea. Telefonul îmi era iar plin cu mesaje de la Ivy. O iubesc, dar uneori intră în viața mea prea mult. Își cerea scuze că mi-a stricat seara și încerca să mă facă să înțeleg că Thomas și Damian nu sunt așa răi cum par. Nu i-am răspuns fiindcă nu mă afectase atâta de tare seara trecută precum ar fi crezut ea.

M-am făcut comodă pentru un timp cu aceeași carte de ieri și am savurat din plin acel moment de liniște și relaxare. În schimb, vremea frumoasă de afară mă atrăgea să ies pentru o plimbare. Am lăsat cartea pe pat, m-am îmbrăcat în ceva confortabil și am pornit.

De când m-am născut am locuit în acest micuț orășel. Era liniștit, dar nu aveai prea multe lucuri de făcut aici. Majoritatea tinerilor deja au plecat în orașe mai mari pentru o carieră bună, studii sau pentru a-și întemeia o familie.

Din lipsă de energie am ales să merg în parc fiindcă se afla în apropierea casei mele.M-am plimbat de-a lungul lacului și apoi m-am așezat pe o bancă liberă pentru a putea observa oamenii. În viitor visam să devin psiholog. De aici și pasiunea mea, de a fi atentă la oameni. Începusem să mă gândesc că am făcut ceva greșit aseara cu Damian și Thomas. Deja le pusesem etichete înainte de a-i cunoște cu adevărat.Mereu mă autocriticam în mod constructiv. Nici nu știam de ce, dar voiam să ating nivelul de perfecțiune mereu în ceea ce mă privea.

Privind pierdută, am observat un băiat îmbracat în negru. Părul îi era și el negru, dar un negru intens, un negru care îți dădea fiori. Tot acest negru era conturat frumos de pielea sa, albă și de ochii săi care erau albaștri.
Dacă privești atenție, nuanțele de albastru sunt multe. Aceasta era o nuanță rece, precum gheața. S-a așezat pe o bancă, opus locului unde stăteam eu și am văzut cum și-a scot din ghiozdan un pachet de țigări. Când l-a deschis mi-am văzut geaca pe care o purtasem ieri seară la petrecere. Uitandu-mă mai atent, am văzut că era Damian care avea geaca mea cu el.

—Scuză-mă, pot să stau? Întreb pe un ton mult mai drăguț decât cel de ieri.

—Ia te uită! Micuța prințesă înganfată de la petrecere.

—Chiar ea. Afirm și încep să râd.

—Ce-i cu tine pe aici?

—Am văzut vremea frumoasă de afară și am zis să ies pentru a mă plimba puțin.  Dar tu?

—În cam o oră Thomas și Ivy se întalnesc și le-am spus că vin să le dau geaca ta. Ai uitat-o aseară pe canapea.

—Da , acum mi-am dat seama. Eram pe banca aia și am văzut când ți-ai luat țigările.

—Mai bine. M-ai scutit de un drum până în centru.

—De ce nu i-ai dat-o lui Ivy aseară?

—A plecat înaintea mea. Am stat pe acolo până dimineața. Știi tu, băutură gratis. Râde. Când am vrut să plec am văzut geaca ta și am zis să nu fiu un băiat rău și să nu i-o las lui Ginger.

—O cunosc pe Ginger. Mi-aș fi amintit de greacă cândva și mergem eu.

—Nu apreciezi gestul meu frumos?

—Ah, nu. Chiar voiam să-mi cer scuze pentru comportamentul meu de aseară.

—Asta e interesant, dar ce te-a făcut să-ți schimbi părerea despre mine?

—Se face cam târziu și ar trebui să mă întorc acasă pentru cină. Continuăm discuția asta altă dată.

—Ce zici dacă mai fac încă o dată pe băiatul bun și te întreb dacă vrei să te însoțesc până acasa ?

—Sună bine. Accept.

—Poți să îmi răspunzi între timp. Ți-am trezit puțin interesul?

—Nici gând. Doar m-am simțit puțin vinovată pentru comportamentul meu de aseară. Poate chiar ești un om bun. Cine știe?

—Sunt destul de bun în multe chestii.