Acum , Damian !🔞

Capitolul 15 - editat

Era în jurul orei 2 dimineața când primesc un telefon. Tresar speriată și îmi iau telefonul pentru a răspunde.

-Alo? Răspund eu somnoroasă.

-Ela? Sunt Mike. Adam este la mine și e beat mort. Zice că vrea să se omoare dacă nu vii. Stă de vreo jumătate de oră în baie și spune că își taie venele.

Mike era cel mai bun prieten al fostului meu. Încă mai eram prieteni, dar nu prea țineam legătura, doar când era ceva foarte important.

-Mike, spune-i să termine cu prostiile fiindcă pe mine nu mă afectează cu nimic, serios. Nu sunt nebună să umblu la ora 2 dimineața pe străzi că vrea Adam să se omoare. Ce dracu!

-Chiar nu știu ce să fac, Elora! Vorbesc serios. De câteva săptămâni este într-o continuă depresie.

-Și eu am fost dar, nu mă mai plâng. Spune-i să fie bărbat și pentru mine este un om mort deja.

-Haide Ela, te rog.

-Noapte bună, Mike!

I-am închis fără să-i mai spun ceva. Știam că e doar un teatru ieftin pe care îl mai făcuseră. M-am învelit la loc și am dormit foarte bine până la ora 10, când mama intră în camera mea. Se pare că se întorseseră din vacanță.

-Scumpo!

Îmi deschid ochii și o văd la maginea patului meu cu o grămadă de pungi.

-Credeam că ajungeți diseară.

-Am avut avion mai devreme. Astea sunt cadouri pentru tine.

-Mersi, mama.

-Mâine tatăl tău va fi invitat la o cină importantă și i s-a spus că poate să vină cu familia. Așa că, să alegi o rochie frumoasă din ce ți-am cumpărat.

-Chiar trebuie să merg și eu? Sunt sigură că nimeni nu mi-ar simți lipsa. Nimeni nu ma cunoaște.

-Elora! Trebuie să fim lângă tatăl tău. Ah, poți veni și cu cineva care să te însoțească.

-Măcar asta este ok.

-De preferat să fie un băiat și să arate bine. Râde.

-Credeam că o pot lua pe Ivy.

-Sigur o să găsești tu pe cineva.

După ce a plecat din camera mea mi-am pus iar capul pe pernă și am început să mă gândesc. Cu Damian doar făceam sex. Nu cred că puteam să-l iau pe el, însă cu Joseph ...ne-am apropiat destul de mult de la un timp fără să știe Damian.
Are niște reguli foarte stupide, nu am voie să fiu cu altcineva, dar nici cu el. 

Avem multe în comun cu Joseph. Îi place să citească foarte mult, iubește și el ploaia și chiar îi face placere să se uite cu mine la seriale sau la filme triste. Este genul ăla de iubit perfect.

"Hei J!😂"

"Neața, micuța rază de soare!😂"

"Mâine seară sunt obligată de scumpii mei părinți să merg la o cină plictisitoare pentru bogătași."

"Ah, asta e super nașpa."

"Știu. Oricum, mă gandeam dacă nu vrei să mă însoțești?"

"Nu cred că m-aș potrivi în tabloul unei cine pentru bogătași. "

"Doar trebuie să te îmbraci elegant, asta e tot."

"Ăm, la asta mă refeream. Știi, n-am renunțat niciodată la geaca mea de piele și blugii negri."

"Nu poți purta un costum pentru mine? Te rooog!😇"

"Of, fie. La cât trebuie să ajung acolo?"

"Păi în jur de 7."

"Ok atunci. Ne vedem mâine. "

Am lăsat telefonul de-o parte și am început să caut printre pungile lăsate de mama lângă pat. Majoritatea erau rochii scurte, mulate, nimic impresionant.
Am ales să las asta pentru mai târziu și am plecat pentru a mă vedea cu Damian. Nu ne mai întâlnisem din seara aia.

M-am schimbat într-o rochie largă albă și am plecat spre apartamentul lui. Ironic a fost că am uitat să-l anunț pe Joseph că plec la Damian, așa că m-a sunat în timp ce vorbeam cu el.

-Cine e?

-Ă, nimeni. Mi-am dat seama cât de proastă sunt când i-am spus că nu e nimeni deși telefonul meu suna.

-Și nimeni ăsta cine e?

-Ă, păi.. am început să mă bâlbâi apoi mi-a luat telefonul din mână.

-Joseph?! Credeam că am fost cât se poate de clar în seara aia, Elora!

-Nu e nimic între noi, doar vorbim. Încerc să mă explic eu.

-Alo? Joseph? Da.. sunt Damian. De ce ai sunat? Cină? Mâine? Nu, nu știam. Și ce propui? Mergi cu ea sau ce să înțeleg? Da? Eu zic că mai bine să stai acasă. Sunt cât se poate de serios. Tu cred că nu știi cu cine stai de vorbă.

A aruncat telefonul nervos pe canapea apoi a plecat spre ușa de la intrare.

-Damian? Ce naiba faci?!

-O să rezolv ceva.

-Damian! Unde te duci?

-Să-i bag mințile în cap idiotului ăluia.

-Doamne! Damian! Nu pleca nicăieri!

-De ce? Îți e frică că iubițelul tău va fi rănit?

Se întoarce brusc spre mine și mă apucă de față.

-Chiar dacă nu suntem împreuna, îmi aparții, ai înțeles?

L-am privit cu lacrimi în ochi. Începuse să mă sperie din ce în ce mai mult. Nu întelegeam ce vrea de la mine. Cum adică îi aparțin dacă nici măcar nu sunt a lui. Totul mă deruta complet.

-Damian, sunt foarte confuză. Nu înțeleg ce se petrece cu tine. De ce faci toate lucrurile astea? De ce mă tratezi ca pe o proprietate? De ce?

-Fiindcă te iubesc, proasta dracu! Mă disperi pe zi ce trece!

-Cum adica mă iubești? Dacă simțeai asta acum eram împreună! Renunțai la Aria!

-Elora, taci! Mă voi duce să rezolv treaba cu Joseph. Dacă vrei poți să mă aștepți aici, dacă nu, poți să pleci.