Acum , Damian !🔞

Capitolul 8 - editat

După ce m-am schimbat cu hainele pe care mi le adusese Damian, am revenit în cameră. El era jos pentru a lua micul dejun, dar lăsase o dezordine totală. Am început să îi strâng hainele de pe jos și să le așez în dulap, când am auzit câteva notificări insistente. Telefonul său era uitat pe pat iar curiozitatea mă omora. Am aruncat o scurtă privire și toate mesajele veneau de la o Aria.

Spre bucuria mea, telefonul nu avea parolă. Am reușit să intru cu ușurință în mesajele lui:
"Hei! Neața! Nu mi-ai dat semne de atunci. Nu vrei să repetăm tot  ce s-a întâmplat în seara aia ?👅"

"Sper să da, mi-a fost dor de tine. Mai știi când m-ai lipit de perete apoi m-ai luat în brațe? Ah, și acum mă excit!"

"Aș vrea să o facem iar! Vreau să mi-o tragi, Damian!"

"Răspunde-mi când vezi mesajele, te rog, chiar te vreau."

—Ce cauți în telefonul meu? Se aude vocea lui Damian.

Am tresărit și am lăsat telefonul pe pat.

—Făceam curat și am vazut că ai primit ceva.

—Și de ce a trebuit să te uiți? Întreabă iritat.

—Îmi pare rău, eram doar curioasă. De ce nu îți pui parolă la telefon?

—Fiindca nu credeam că toate nebunele se vor uita în mesajele mele!

—Am înteles, nu trebuia să fac asta. Chiar îmi pare rău, dar cu acest prilej am aflat și eu care e treaba cu tine. Câte iubite mai ai, Damian?

—La dracu! Aria nu e iubita mea.

—Ai dreptate, niciuna nu este. Probabil toate îți completam lista doar, nu?

—Cu ea mă fut când am chef. Ne potrivim destul de bine pe partea asta. Nu am mai simțit asta cu altcineva, e oarecum specială.

—O iubești sau ce?

—Doamne, nu! E doar o curvă. M-am culcat cu multe fete, dar doar cu ea trăiesc extaz maxim. Asta e tot.

M-am încruntat și am ieșit din cameră fără alte comentarii. Thomas și Ivy nu se întorseseră, așa că m-am pus pe canapea și am început să mă gândesc. Mă enerva faptul că era înconjurat mereu de atâtea fete. În adâncul sufletului meu chiar eram puțin geloasă pe toate cuceririle lui. Voiam să mă considere și pe mine cu adevărat specială, nu doar datorită faptului că ne-am culca cândva împreună.

—Ăia doi ce dracu fac? Au plecat de ceva timp. Se aude vocea lui în timp ce intră în cameră.

—Măcar ei să se bucure de vacanță.

—Ne puteam bucura și noi, dar tu ești atât de dificilă.

—Ai vorbit cu Aria? Schimb eu subiectul pentru a afla dacă îl mai intetesa ea.

—Da. Ne vom întâlni după ce ne întoarcem. I-a fost dor de mine, nu ne-am mai văzut de ceva vreme.

—Și ție de ea ?

—Nu pot să spun că da. Deocamdată sunt bine. Tocmai ce mi-am văzut coleguța goală. Nu pot să mă plâng.

—Știi, cred că ai înțeles lucurile greșit. Eu nu vreau doar să ne amăgim un timp și după să se termine tot. La asta vom ajunge și mai bine sfârșim acum tot ce urmează să se dezvolte.

—Gândești prea mult, dulceață. Ne bucurăm unul de altul. Ce e rău în asta?

—Te urăsc!

—De parcă nu îți place.

—Nu! Vreau să terminăm tot.

—Ești foarte mincinoasă. Zâmbește și se apropie de mine. Mă voiai. Chiar tu m-ai întrebat de ce nu o fac.

—Pentru că îmi e greu să te înțeleg. Credeam că și tu speri la alteceva, dar mesajele și cum ai explicat toată situația ... nu este pentru mine o astfel de situație.

Mi-am băgat căștile în urechi pentru a-i da de înțeles că nu mai voiam să port această discuție și mi-am lăsat capul pe spate. L-am simțit când s-a așezat și el apoi mi-a luat picioarele și le-a pus peste genunchii săi. L-am ignorat în continuare până a început să îmi mângâie piciorul până aproape de zona mea intimă.

Inima începu să îmi bată nebunește și respirația mi se îngreuna. Mi-am ridicat capul și mi-am fixat privirea pe ochii lui. Îl uram, dar nu voiam să plece. Mi-a zâmbit și a dat să continue, dar în acel moment își fac apariția Thomas și Ivy.

—Frate, n-ai idee ce senzație e să ți-o tragi într-o barcă! Râde Thomas în timp ce intră în living alături de noi.

—I-auzi, dulceață. Mâine încercăm și noi?

—Damian, ești de-a dreptul idiot! Țip și mă ridic de lângă el.

—Ela, calmează-te! Aduc ceva de baut și jucăm ceva, ok? Intervine Ivy și pornește spre bucătărie.

M-am așezat pe scaunul din fața lui Damian și am băut repede paharul pe care îl adusese prietena mea. Căzusem de acord să jucăm cărți, dar pe dezbrăcate. Damian câștigase primul, urmat de Ivy. Trebuia să îl bat pe Thomas pentru a nu pierde și pentru a nu scăpa de un articol de îmbrăcăminte.
Deodată se aude un ciocănit în ușă și toți tresărim.

—Cine ar putea fi la ora asta? Întreb speriată.

—Mă duc să deschid eu. Thomas, vezi să câștigi, frate! Răspunde Damian și pornește spre ușa.

Deschide ușa și în fața lui era, Adam ?!

—Tu cine ești? Nu știam că mai așteptăm oaspeți.

—Salut, sunt Adam. Am venit pentru Elora.

M-am ridicat nervoasă, trântind cărțile pe masă și am pornit și eu spre ușă.

—De ce ai venit aici? Cum ai aflat unde sunt?

—După ce am vorbit la spectacolul caritabil am stat și m-am gândit mai bine și chiar te iubesc, Ela! Am fost la tine acasă și am vorbit cu mama ta. Mi-a spus că ești aici și nu am mai așteptat să te întorci.

—Și eu chiar am crezut că am fost înțeleasă când ți-am zis că nu mai vreau nimic cu tine!

—Te rog, Ela,  mai dă-mi o șansă.

—Tu n-ai auzit-o? Haide! Fă pași! Se încruntă Damian la el.

—Acum am un iubit, Adam. Te rog să pleci.

—Cum? Ești împreună cu el? Haide să vorbim între patru ochii.

—Ne iubim foarte mult. Tu nu mai însemni nimic pentru mine.

S-a uitat uimit și i se putea citi dezamăgirea pe chip. Toate speranțele sale au fost șterse. Mi-a zâmbit trist și a închis ușa, urmând să îl văd cum se urcă în mașină și pleacă cu viteză.

—Suntem împreună,  zici? Râde Damian.

—Am spus-o doar ca să mă lase în pace! Eu urc în cameră. Noapte bună!