Acum , Damian !🔞

Capitolul 11 - editat

Au trecut 2 săptămâni de la micuță noastră vacanță de la cabană. Nu am mai vorbit cu Damian de atunci și nu înteleg de ce. Thomas nu mai știe multe despre el, dar din câte am înțeles stă mai mereu pe acasă, nu mai iese cu noi, se poartă foarte ciudat.

Sincer, îi simțeam lipsa, mai ales după noaptea aceea petrecută cu el. Atâția fiori îmi trezește amintirea din noaptea aceea. Îmi lipsea mult chipul său, atingerile lui, momentele pline de tandrețe cu el. Îl mai vreau alături, îl mai vreau al meu.

Stăteam pe marginea piscinei și încercam să mă relaxez. Marginile rochie mele violet deja se udaseră fiindca au intrat odata cu picioarele mele în apă, dar nici nu îmi bateam capul cu asta. Gândurile mele erau la Damian. Mă înnebunea de-a dreptul. Mi-am lăsat capul pe spate și am lăsat vântul să se joace în părul meu desfăcut. Îmi imaginam corpul lui Damian, cum era alături de mine, cum mă lua în brațe și mă săruta ușor pe gât.

— Ela?!

Tresar speriată și revin la realitate din visul meu perfect. O văd pe Ivy în spatele meu cu un câine destul de mare pe care îl ținea cu greu.

— Ce naibii faci cu el?

— Păi.. este al lui Thomas.

— Și ce căuta la tine?

 —M-a rugat să am grijă de el pentru 3 zile. Pleacă la fratele său, în Germania și nu are cu cine să-l lase.

— Și s-a gândit la cea mai responsabilă persoană de pe pământ!

 —Mai taci!

 —Mai știi ceva de Damian?

— Nu. De ce nu mergi la el?

 —O să se creadă important după.

— Păi chiar este pentru tine, proasto! Nu-mi spune că mai devreme nu-ți făceai iar filme cu el.

 —Să știi că ...

 —Nu nega!

— Nici nu m-ai lăsat să termin!

 —Ela, dacă nu te cunoșteam, nu aș fi spus asta. Uită-te și tu, ești mai înnebunită decât mine. Vrei să mai faci sex cu el, nu-i așa?

— Ivy! Știi cât mă enervează discuțiile astea?

 —Du-te și îmbracă-te frumos și îți trimit eu adresa lui, ok?

— Nu merg nicăieri. Mai bine te duci tu să plimbi câinele ăsta, pare cam agitat.

— Nu mă face să te schimb chiar eu!

Și uite cum iar Ivy mă face să fac ceva pe care nici nu gândeam să-l fac până acum. Mi-am luat o percehe de pantaloni scurți, un tricou și m-am urcat în taxi-ul chemat de ea. Priveam pierdută pe geam cum șoferul conducea prin orașul aglomerat până la un bloc din centru. M-a anunțat când am ajuns și am coborât repede.
Am privit intrarea și în capul meu era ori intru și fac ceva bine, ori mă întorc acasă. Inima mea m-a împins să intru. Am luat liftul și am apăsat pe butonul cu numărul 6. Aproape tremuram. Doar gândul că îl voi vedea după atâta timp mă neliniștea.
Am bătut scurt în ușa apartamentului 25 și am asteptat să-mi deschidă cineva. În cele din urmă, îmi deschide Damian.

— Ce e? Întreabă el iritat înainte să vadă cine este.

— Ă..păi..

 —Elora? Ce dracu cauți aici?

— Nu ai mai ieșit cu gașca de 2 săptămâni. Ne-am făcut griji pentru tine.

 —Sunt ok.

— Pot să intru?

—Nu.

—De ce?

—Mă simt mai rău ca la poliție.

—Ce se petrece cu tine? Te porți ciudat.

L-am împins ca să pot intra în casă. Comportamentul său era puțin cam deplasat și nu înțelegeam de ce. Holul în care intrasem dădea în toate camerele, astfel am putut vedea că pe patul din camera lui îl aștepta o fată aproape dezbrăcată.

—Oh, nu știam.. Eu o să plec acum.

Aveam lacrimi în ochi. L-am împins din fața mea și am trântit ușa când am ieșit. Eu îmi făceam griji pentru el, în timp ce pe el își vedea de viață. Ba chiar și-o trăgea cu altele. Totuși nu înteleg de ce sunt atât de afectată. Nu eram împreună. Nu aveam nimic de împărțit. Cred că începeam să-l iubesc. Sau poate doar mă înșelam. Poate doar era o atracție fizică și atât.

M-am prăbușit în pat imediat ce am ajuns acasă. Mi-am dat frâu liber sentimentelor și am început să plâng. Mă gândeam la tot felul de lucruri. După despărțirea de Adam nimic nu mă mai făcuse să sufăr. Pur și simplu nu-mi mai păsa de nimic. Acum, Damian mi-a schimbat viziunea.

"Trebuie să vorbim."

Era un mesaj de la Damian la o oră distanța după ce mă calmasem cât de cât.

"Ce mai trebuie să vorbim?"

"Te rog nu mai pune atâtea întrebări și vino în seara asta la mine. "

"De ce aș face-o?"

"Pentru că probabil ai tot felul de gânduri acum. Trebuie să lămurim niște chestii. "

"Fie, o să fiu acolo la 8."

"Super."