Acum , Damian !🔞

Capitolul 4 - editat

Odată ajunsă acasă, am luat cina împreună cu părinții și restul serii am petrecut-o cu o baie relaxantă și muzică în surdină. Mă simțeam plină de energie pentru o nouă săptămână. Stăteam cu ochii închiși și capul pe spate în cada plină cu spumă gandindu-mă la băiatul ăla. După o seară plină de replici răutăcioase, astăzi eram două persoane diferite. Ne-am simțit bine, am povestit, am râs și chiar i-am oferit o îmbrățișare la plecare.

—Deci nu-mi vine să cred! Se bucură Ivy când află vestea. De ce nu m-ai sunat aseară? Trebuia să îmi fi spus imediat!

—Doar am mers împreună, nu este ca și cum suntem suflete pereche acum.

—Eu cred că te place! Țipă entuziasmată.

—Ivy, calmează-te. Nu ne-am ținut de mână, nu ne-am sărutat, doar i-am oferit o îmbrățișare.

—El ți-a raspuns la ea?

—Da. Mi se pare normal să îmbrățișezi persoana care te îmbrățișeză, nu?

—Nu! El nu este deloc așa! Te place cu siguranță.

—Termină cu prostiile astea. Poate să mă placă liniștit. Eu nu îl plac și nu caut vreo relație.

—Thomas mi-a spus să mergem la el în seara asta. Va fi o micuță petrecere. Și Damian va fi acolo!

—Cum să rateze o seară cu bere grtias? Râd eu. Oricum, este luni. În niciun caz. Este o nouă săptămână pentru cursuri.

—Alo, mânăstirea?! Avem un nou om pentru voi! Țipă în timp ce se uită în jur pentru atarge atenția.

—Ivy ! Termină! Se uită lumea!

—Haide Ela! Este și ultima săptămână de liceu .Te rog !

–Bine, în regulă. La ce oră trebuie să fim acolo?

—În jur de ora 21. O să fie așa frumos! Să vezi ce ne vom distra!

—Sunt convinsă.

—Să te îmbraci cât mai provocator, da?

—Ce tot zici acolo?! Ai spus că va fi o petrcere restrânsă.

-Păi așa este, dar Damian va fi acolo. Nu te poate vedea în tricourile tale largi.

—Nu vreau iar rochie, Ivy! În plus, ieri purtam un tricou larg și tot a stat cu mine.

—Hmm... bine. Am o rezolvare pentru asta. Poți purta salopeta albă. Ți-am făcut-o eu cadou de ziua ta!

—E mulată!

—Ai forme, proasto!

La câteva ore distanță eram în fața casei lui Thomas, îmbrăcată cu salopeta asta nenorocită. Sânii mei aproape urlau că nu au loc în acel decolteu, dar prietena mea era fericită. Mi-am dat ochii peste cap odată ce i-am văzut zâmbetul pe față și am pornit spre intrare.

—Nu mă mai enerva că ești frumoasă! Țipă ea în spatele meu.

Am urcat împreună până în mansardă pentru a ne întâlni cu restul personelor. Părea mai bine decât ieri. Muzica nu era atât de tare, oameni erau mai puțini și atmosfera era mai plăcută.

—Iubitule! Țipă Ivy și îi sare în brațe lui Thomas.

—Bună , Thomas. Îl salut și eu apoi mă așez pe canapea lângă o fată.

—Și .. Damian nu a ajuns ? Întreabă Ivy curioasă.

—Ba da. E în camera mea.

—S-a întamplat ceva ?

—Ce? Nu, nu. Se distrează și el puțin, doar îl cunoști pe nebunul ăla. Râde și o sărută.

Ivy își întoarce privirea repede spre mine în semn de "îmi pare rău" și îi răspunde la sărut. Priveam absentă toți oamenii de acolo și aveam o stare nu prea bună. Nu înțelegeam ce se petrecea cu mine. Poate mi-am făcut idei proaste sau prea exagerate. De la o simplă plimbare până la mine acasă nu putea să iasă ceva. M-am calmat doar când Thomas a adua ceva de băut și am dat repede peste cap cateva pahare.

Mă bucuram de muzică când se aude ușa cum se deschide. În câteva secunde apare și Damian apoi în spatele lui o blondă cu părul deranjant și machiajul puțin stricat. Când și-a întâlnit privirea cu a mea s-a oprit în loc. Nu cred că știa că voi fi și eu acolo.

—Damian, frate! Credeam că nu te mai întorci la noi. Îl salută Thomas.

—Da, a fost bine. Răspunde în timp ce blonda își ia lucrurile de pe masă, își salută prietenii și pleacă.

—Damian! Hei! Îmi fac eu loc între el și Thomas. Alcoolul băut pe nerăsuflate de mai devreme începea să pună stăpânire pe mine. Urmau niște lucurile pe care sigur le-aș fi regretat mai târziu.

—Salut. Îmi răspunde el fără vlagă și fără să facă contact vizual cu mine.

—Știți ce ar fi distractiv? Hai un adevăr sau provocare.  Nu, Ivy ? Ivy?! Thomas ! Unde dracu e Ivy ?

—A spus că merge până la baie, dar erai prea ocupată cu Damian pentru a o auzi.

—Da, ai dreptate. Cobor și eu până la ea. Restul, să se pregătească pentru joc! Țip eu și îl împing pe Damian din fața scărilor pentru a putea trece.

—Ce a pățit? Întreabă Damian plictisit.

—A băut câteva pahare înainte.

Mă simțeam chiar bine în seara asta. Alcoolul chiar ajută.  M-am împiedicată de cateva ori în cautarea mea disperată de a o găsi pe Ivy, dar parcă o parte din mine reînviase. De câteva luni bune nu mai mă simțisem atât de plină de viață.

—Elora? Ce faci aici?

—Te căutam. Le-am spus ălora să jucăm adevăr sau provocare. A apărut și nemernicul ăla. Doar ce i-a tras-o ăleia.

—Mai devreme nu era nemernic. Cred că ai băut cam mult. Ar fi mai bine să mergem acasă.

—Cred că glumești. Am redescoperit distracția! Nu plecăm de aici până la răsărit!

Am urcat în fugă până la etaj și m-am aruncat pe canapea între 2 băieți. Am căutat cu privirea o sticlă și am băut-o și pe aceasta pe nerăsuflate apoi am așezat-o pe masă.

—Dulceață, e prima dată când bei de ești așa entuziasmată? Se aude Damian de pe un fotoliu.

—Să vedem cât de entuziasmat o să fii tu după acest joc. Eu învârt prima! Sticla a căzut între Ivy și o fată, Anne, din câte am înțeles. Nu o mai văzusem până atunci, dar părea drăguță. Ivy nu s-ar fi supărat.

—Adevăr sau provocare Ivy?

—Provocare, normal!

—Sărutați-vă cât de pasional se poate timp de 30 de secunde.

Ivy și Anne se ridică, se pun în fața grupului și încep să se sărute. Eu încep să râd în timp ce îl priveam pe Damian care fuma liniștit. Era cel mai linistit din grup. Ceilalți priveau interesanți spectacolul, dar el era absent.

—Fraților, eu deja sunt excitat la maxim. Sparge liniștea Jack, un prieten de-ai lui Thomas.

Urmatoarele runde nu au fost cine știe ce până când destinul a făcut ceva și sticla s-a oprit în dreptul meu și al lui Damian.