Acum , Damian !🔞

Capitolul 5 - editat

Mă uitam agitată la sticlă, apoi la Damian, apoi la Ethan care urma să îmi pună provocarea. Zâmbeam și aveam un gram de nebunie în mine. Îl priveam pe Damian din ce în ce mai intens. Fuma . Cred că aproape și-a terminat pachetul. Se uita la mine și nu schița nimic. Nu zâmbea, nu se încrunta. Nimic.

—Bine, eu zic să schimbăm puțin regulile de la 7 minute în paradis și vă dau 30. Râde.

—Simplu. Asta o să fine foarte interesant.

Mă ridic și îl trag pe Damian după mine. Mă întorc și îi arunc o privire lui Ivy apoi intru într-o camera cu Damian. Imediat se aude ușa închizând-se și pașii lui Ethan îndepărtandu-se. Mă așez în fața oglinzii din camera și îl privesc cum se întinde pe pat.

—Auzi? Îl întreb eu deodată.

—Ce este?

—Cine era tipa aia? Mă așez pe scaunul din fața oglinzii și îl privesc și mai atent. Purta niște pantaloni negri și un tricou gri.

—Nimic special. Aveam nevoie de puțină relaxare. Știi tu, mai simți nevoia uneori.

—Da, probabil.

—Vrei să zici că ești virgină? Râde.

—Ce e așa amuzant? Da , sunt! Nu m-am oferit primului bădăran pe care l-am văzut.

—Vrei un sfat ? Nu te face psiholog. Îți sare țandăra cam repede și îmi e frică să nu bați un biet copil la locul de muncă. Râde iar și mai enervant.

M-am ridicat supărată și am făcut câțiva pași spre pat, unde se afla el. Acum îmi părea rău că i-am spus ieri despre  planurile mele. Știam deja că nu e interesat de mine și probabil o să folosească micile detalii aflate pentru a-și bate joc.

—Ce faci?

—Te privesc doar. I-am zâmbit apoi am înaintat ușor și m-am așezat peste el.

—Elora .. haide să ne calmăm puțin. Îmi spune și încercă să mă dea jos de pe el.

—E ok, Damian. Haide să ne distrăm. Nu?

Mi-am lăsat capul pe spate și mi-am dat jos salopeta pe care o purtam. I-am văzut expresia uimită, dar tot nu schița nimic. M-am aplecat pentru a putea să-l sărut pe gât, dar se vedea că nu își dorește asta. Nu m-a luat în brațe, nu mă atingea, nu mă privea măcar.

—Nu te atrag ? Am întrebat confuză. Spune-mi măcar! Îl întreb aproape țipând.

—Nu este asta, Elora. Nu este bine ce se întâmplă, atâta tot.

—Damian, ești nebun, jur . Tocmai m-am dezbrăcat în fața ta. Tocmai te sărutam și tu zici că nu e bine ceea ce fac?!

-Elora, ești o fată frumoasă, dar problema este că acum ai consumat alcool, întelegi ? Nu este vorba că nu mă atragi. Dacă ar fi după mine ți-aș trage-o atât de tare încât să nu uiți niciodata prima ta dată, dar acum nu gândești limpede și ești obosită. Mâine o să regreți că ai făcut-o cu mine. Cum ai zis și tu, cu un bădăran. Mă înțelegi?

M-am întins lângă el și am început să privesc tavanul. Începeam să îmi dau seama de toată situația. Mă simțeam groaznic. Am făcut ceva josnic, ceva oribil. Eu nu eram așa. Nu eram o curvă care după câteva pahare se întindea cu primul care-i cade în brațe.

—Damian? Rostesc eu încet.

—Da?

—Îmi promiți, te rog, că nu mai spui nimănui de asta?

—Și uite cum iar fac pe băiatul cel bun.

—Eu cred că o să plec acasă.

—Vrei să te duc eu cu mașina? Să nu mai aștepți după un taxi?

—Nu vreau să-ți stric și mai tare seara. Mă descurc.

—E ok, Elora. O să merg și eu acasă după.

Am ieșit imediat cum ne-a deschis Ethan. Am mers direct la Ivy, am luat-o în brațe și i-am spus că îi povestesc totul mâine. Am plecat alături de Damian spre surprindere celorlalți. M-a condus la mașina lui și am urcat în față. A pornit muzica și am plecat. Mi-am închis ochii și mi-am lăsat capul să se sprijine de geamul mașinii. Pe la mijlocul drumului a început să-mi fie greață și aveam nevoie de aer curat.

—Damian?!

—Ce mai este?

—O să vomit.

—Ce? Acum?

—Nu, mai târziu. Oprește, prostule!

A tras mașina pe dreapta și am ieșit repede, trântind ușa. Frigul îmi intra pe sub haine și mă făcea să tremur, dar parcă mă trezise la realitate. M-am așezat jos lângă roata mașinii și l-am văzut cum se așează lângă mine și își pune hanoracul pe umerii mei.

-Dulceață, nu prea ții la băutură.

-Te rog să taci, mă doare capul îngrozitor.

A căutat prin buzunare după pachetul său de țigări, dar a izbucnit nervos deodată fiindca nu le găsea.

-La dracu! Nu mi-am luat țigările de la Thomas. Este mai bine de ora 2 și nu este nici măcar un magazin deschis la ora asta. Am nevoie. Băga-mi-aș.

—Vrei să fac și eu pe fata bună?

—Adică?

—Adică amm niște țigări în geată.

—O, Doamne! Te ador. Spune și se ridică ca să caute ca ultimul disperat în geanta mea.

—Ai de toate aici, nu glumă! Pentru ce ai prezervative ?

—Nu vreau să rămân gravidă.

—Deci tu chiar te-ai pregătit pentru petrecerea aia.

—Voiam să mă distrez doar.

—Așa tare încat voiai să te dezvirginez eu.

—Nu-mi mai aminti de asta, ok ?

S-a întors lângă mine și și-a lăsat capul pe umărul meu în timp ce fumul îi învada plămânii.

—Auzi? Se aude vocea sa în toată liniștea nopții.

—Da?

—M-ai lăsa să te sărut?

—Ce? Întreb confuză. Îî ridic capul de pe umărul meu și îl privesc atent. Ce ai spus?

—Mă lași să te sărut?

—De ce vrei asta? Adică toată seara a fost un dezastru.

—Nu știu, dar vreau. E vreo problemă  ?

—Nu, nu cred.

—E bine că nu ai mai vomitat totuși. Râde și îi își aruncă țigara. Îmi plac ochii nergi. Mereu mi-au plăcut .

—Nu sunt atât de speciali precum ai tăi.

—Ai tăi sunt precum noaptea, precum întunericul . Eu iubesc aceste două elemente.

Și-a coborât mâinile pe șolurile mele și m-a sărutat. O grămadă de sentimente dădeau o bătălie înăuntrul meu. Mă simțeam al naibii de bine. Rațiunea mea era contra, dar îmi plăcea prea mult pentru a mă mai opune. I-am răspuns la sărut și totul devenea din ce în ce mai pasional, dar s-a oprit deodată.

—Elora?

—Te rog să nu strici momentul pentru ceva tâmpit.

—Ți-aș trage-o chiar acum.

—Și de ce nu o faci? Cred că am căzut de comun acord că amândoi vrem asta.

—Nu e ok. Nu trebuie să te oferi unui vagabond ca mine. Hai să plecăm, trebuie să te duc acasă.

M-a uimit. Tot ce a zis m-a uimit. El credea că nu mă merită, dar eu îl voiam așa mult.