Inheritos 2

6. Cei mai buni prieteni impreuna.

   Mergem în grădină şi privim cerul, mai sunt doar câteva ore şi se lasă noaptea. Maine o să fie prima zi de şcoală pentru amandoi.

   -Deci, ce cursuri ne alegem mâine? Zic eu!

   -Păi nu ştiu, ce vrei să faci mai departe?

   -Mi-ar plăcea să fac multe chestii, dar din moment ce nu ştiu cum am fost înainte nu îmi aduc aminte nimic, nu prea ştiu ce planuri am avut şi nici acum nu ştiu ce planuri să îmi fac. Îmi este teamă că totul se va schimba într-o secunda, iar toate eforturile astea de a-mi alege un viitor vor fi în zadar.

   -Atât timp cât lupţi pentru visul tău, nimic nu va fi în zadar, chiar dacă viaţa se schimbă într-o secundă, până se va întâmpla asta trebuie să faci ceea ce îţi place! Deci? Cum te-ai vedea tu peste câţiva ani?

   -M-aş vedea călătorind, îmi plac munţii, sunt fascinată de ei! Sunt atât de falnici, îmbrăcaţi cu mantia lor verde, galbenă şi albă! Sunt minunaţi! Îmi plac cascadele, sunt atât de intense. Plecând de la un singur firicel de apă din munte, ajungând la un râu, transformandu-se în cascadă, ca apoi să îşi împrăştie bogăţia într-un ocean. Îmi place să ascult zgomotul făcut de o cascadă, dar în acelaşi timp mă înspăimântă. De multe ori parcă viaţa mea seamănă cu o cascadă. Râul este lin şi frumos la suprafaţă, iar apoi urmează o cădere bruscă care poate schimba multe! Îmi plac animalele, foarte mult! M-aş vedea locuind într-o cabană, undeva în pustietate, înconjurată de animale sălbatice. Sunt obsedată de lupi, sunt animalele mele preferate. Mi-ar plăcea să am grijă de animale, să le ocrotesc şi să le salvez, aş face orice pentru ele. Îmi place să scriu, pentru că îmi place să mă deconectez de la realitate! Îmi place să evadez într-o lume pe care eu am inventat-o şi în care eu pot să controlez totul, pentru că propria viaţă nu o pot controla. Nu zic că îmi place să controlez viaţa altcuiva, dar personajele create de mine, fac parte din viaţa mea, sunt ca un fel de fantome ale sufletului meu. Orice om ar trebui să aibă un personaj al lui, care să îi reflecte toate stările, toate dorinţele, tot ce este ascuns în inima lui. Numai prin personaje ne putem arăta adevărata personalitate! Te-am plictisit?

   -Nu, m-ai uimit! Este uimitor cum gândeşti! Deci vrei să călătoreşti, am putea să ne alegem geografia, îţi place să scrii, putem alege literatura, îţi plac animalele, alegem biologie şi chimie! Şi mai vedem ce cursuri optionale avem.

   -Hei, dar nu trebuie să alegi ce vreau eu, tu nu te-ai gândit ce vrei să faci pe viitor?

   -Pai eu mă văd calătorind, aflând secrete despre trecutul omenirii, aflând secrete care sunt bine păstrate!

   -Aşadar îţi place istoria, pai o să ne alegem şi istoria!

   -Eşti sigură? Nu o să te plictisească?

   -Eşti sigur că dacă ne alegem chimia o să luăm nota de trecere? Aşa mă gândeam şi eu!

   -Îţi mulţumesc pentru tot! Apreciez tot ce ai făcut pentru mine!

   -Şi eu îţi mulţumesc! Nu prea ştim multe unul despre celălalt, jucăm un joc?

   -Un joc?

   -Să zicem că este un joc, ne punem întrebări sau mă întrebi nişte lucruri, eu pot răspunde cu adevărat sau fals.

   -Bine! Care este culoarea ta preferată?

   - Negru!

    -Negru, este o non-culoare!

    -Pentru mine este o culoare, dar dacă tu zici, dacă nu ar fi negru, atunci maro, dar maroul acela frumos, al frunzelor de toamnă. A ta?