Inheritos 2

Schimbarea Kirei

    Ziua plecării. Nu știu cum se face că toți oamenii în vârstă au alți prieteni care au avioane personale. Iulian avea un priten cu un avion, în care am crezut că o să mor. Acum Maya are un prieten care are și el are un avion. Super.

    Ne pregătim fiecare bagajul. Haine, conserve, să nu uit de cartea mea magică și nu în ultimul rând de Atena. Să nu pară foarte dubios cum o plantă trăiește așa, o pun într-un ghiveci cu pământ. O rog să fie subtilă în lumea oamenilor, iar aceasta dă aprobator din frunze.

    Ieșim în spatele casei să mai bem o cafea în compania primei vrăjitoare.

    Vântul începe să bată din ce în ce mai tare, crengile copacilor se apleacă spre pământ, păsările își fac dansul care pregătește venirea furtunii.

    -Sper doar să nu prindem vremea asta și când plecăm cu avionul, nu vreau să fiu fulgerată la două mii de metri altitudine.

     -Îți faci prea multe griji, draga mea verișoaă. Nu o să se întâmple absolut nimic.

     -Toată furtuna asta îmi dă o stare de agitație. Copacii sunt prea agitați.

    -Tocmai ai spus asta? Copacii sunt agitați? Eu înțeleg că elementul tău este pământul, natura în general, dar nu cred că copacii aduc vești.

     Bogdan nici nu și-a terminat bine vorba, că se aude un foșnet în dreapta terasei. Totul pare să se deruleze cu încetinitorul, privirea mea fuge peste tot. Semnele îmi apar în câteva secunde, din mâna mea o creagă lungă izbește un loogaroo direct în față.

    Toți iau poziție de luptă. Ivan o împinge în casă pe Maya, iar aceasta deschide repede geamul aruncând ghiveciul Atenei spre mine.

     -E timpul să avem prima noastră bătălie.

     Atena își scoate rădăcinile din ghiveci și se așează pe umărul meu.

     Nu știm unde a dispărut acel loogaroo.

     -Kira! Ce surpriză! Se pare că nu ți-ai pierdut memoria așa cum a crezut toată lumea.

     -Miranda.

     -Cum ai reușit?

     -Nu ești o vrăjitoare prea puternica din câte se pare. Toți și-au adus aminte, nu numai eu.

     -O să terminăm totul aici.

     -Ți-ai omorât propria soră, ce fel de om ești tu?

     -Taci!!!

     Un vânt puternic ne lovește pe toți. Elementul ei este aerul. Miranda nu este singură. Din pădure apar pe rând o grămadă de loogaroo, pe puțin cincizeci. La naiba să mă ia.

     Marko vine lângă mine, simt legătura dintre noi, simt legătura cu corionsi mei, Ivan și Bogdan se așează lângă mine, iar Dalia și Nikolay stau lângă Marko.

     O bătălie este pe cale să înceapă și este prima dată când luptăm în formula asta, cu tot ce am descoperit despre noi, este timpul să vedem cât de buni suntem împreună.

    Atenția mea este focusată pe Miranda, vrăjitoare la vrăjitoare.

     Pământul este elementul meu, trebuie să mă folosesc de el. Nu trebuie să fac totul la vedere.

     Simt cum crengi pornesc de sub picioarele mele și se îndreaptă spre locul unde este Miranda. Un nou vârtej de vânt vine spre mine. Nu pot să mă concentrez și la planul meu de atac și la defensivă. Ivan parcă îmi citește gândurile și se postează în fața mea. Telepatia nu mai este doar în capul lui, este exteriorizată. Telepatia este cea mai puternică armă a lui acum, s-a focusat atât de mult pe abilitatea asta încât a început să exceleze, dar este Ivan, el excelează în tot ceea ce își propune.