Inheritos 2

10. Adevarata Kira

   Am o durere de cap îngrozitoare. Mă uit în jurul meu şi parcă nu recunosc nimic, apoi îmi aduc aminte că sunt în camera lui Ben. Amelia este lângă mine în pat, iar băieţii sunt pe jos. Clar nu o să mai beau în viaţa mea! A fost o petrecere dată naibii. A fost plăcut, dar nu cred că o să se mai întâmple curând. Îmi iau telefonul şi mă uit la ceas. La naiba este ora 4 după-masa.

   -Beţivilor sus! Vreau acasă în patul meu!

   -Ohhh Kira, vorbeşte mai încet capul meu stă să explodeze! Se aude vocea răguşită a lui Ştefan după ce a urlat toată noaptea pe mese.

   -Sunt atât de mahmur! Se aude vocea lui Bogdan în şoaptă de pe lângă pat.

   -Mă duc să pregătesc nişte cafea şi apoi puteţi pleca toţi acasă, să dorm şi eu în patul meu!

   -Ce gazdă primitoare eşti tu Ben! Zice Amelia.

   Mă trântesc înapoi pe pernă şi mă uit la tavan. Mă bucur că nu se mai învârte aşa tare, dar am o senzaţie atât de ciudată. Ben strigă de jos, cafeluţa este gata. Abia ne ridicăm toţi şi coborâm pe scări.

   -Mă bucur să văd că nici unul dintre voi nu a intrat în comă alcoolică. Copii ştiu că vreţi să vă distraţi şi că sunteţi adolescenţi şi că vă place distracţia, dar uneori voi nu ştiţi când să vă opriţi. Şi eu am fost de vârsta voastră şi îmi plăcea să petrec mult, dar până la un punct. Eraţi terminaţi aseară, aş fi vrut să vă cert, dar am promis că nu o să fac asta şi oricum nu ştiu cât m-aţi fi băgat voi în seamă, dar vreau să o luaţi mai încet. Nu sunt tatăl tuturor să vă ţin morală, dar vă iubesc pe toţi, toţi aţi crescut sub ochii mei şi nu vreau să vi se întâmple ceva. Deşi nu eşti copilul meu Kira, am suferit foarte mult când ai fost în comă, te ştiu de când erai mică şi nu îmi venea să cred, chiar nu mai vreau ca unul dintre voi să păţească ceva. Iar tu Ben, de acum încolo o să ai oră de venit acasă şi a fost ultima dată când am minţit pentru voi, acum beţivă cafeaua şi sper să vă treziţi până ajungeţi acasă. A spus tatăl lui Ben dintr-o singură suflare.

   -Mulţumim pentru griji, domnule Bernard!

   -Ai grijă să nu te arzi la limbă, Ştefan!

   Ben a făcut o cafea atât de tare, încât parcă mă doare mai tare capul acum! După ce ne terminăm toţi de băut cafeaua, fiecare îşi ia lucrurile şi pleacă acasă.

   -Ce petrecere a fost aseară! A spus Bogdan.

   -Nu pot să cred cât de varză am fost. Nu credeam că petrecerile astea sunt genul meu, dar mi-a plăcut, cu excepţia tavanului care se învârtea şi a durerii de cap.

   -Ai dreptate, data viitoare nu o să mai bem aşa mult.

   -Nu cred că o să mai existe o data viitoare, Bogdan! Luni mă întâlnesc cu Magy şi simt că Matei o să fie iar acolo, iar dacă nu reuşesc să mă controlez nu o să mai existăm să mergem la o altă petrecere.

   -O să reuşeşti Kira, sunt convins de asta.

   Ajunşi acasă, fiecare merge în camera lui aruncându-se în pat. Încă mor de somn. Kira, trebuie să ai încredere în tine şi în noi, nu să te enervezi. Totul depinde de tine. Ştiu că poţi Kira, tot ce trebuie să faci este să crezi în tine, să crezi în noi şi să îţi aduci aminte de toate momentele petrecute împreună.

   Cleo?

   Da Kira, sunt aici, sunt aici pentru tine şi pentru toţi ceilalţi.