Inheritos 2

Primii inheritos

      Ceilalți nu pot să însceneze totul tot în seara asta, așa că mai trebuie să așteptăm câteva zile. Intru în mintea lor și îmi dau drumul la amintiri. Nici unul nu zice nimic, știu că mă doare ceea ce am făcut și am ajuns să mă atașez de anumite persoane din viața asta. Așa că îmi respectă liniștea și nu mă întreabă nimeni nimic. Locul în care vom sta în ultimele zile este vechiul pod. De la liniștea, căldura, frumusețea, siguranța ce îmi era oferită în această viață am decis să mă întorc într-o viață plină de durere, monștrii și intrigi despre distrugerea noastră. Dar până la urmă nu contează locul în care ești, contează persoanele pe care le ai alături de tine, iar asta este cel mai important lucru în viață. Mă îndrept cu Bogdan spre pod, pădurea este atât de întunecoasă, abia văd pe unde merg. Luna m-a părăsit în seara asta. Toate gândurile mele se îndreaptă spre suferința mamei mele, spre cum vor reuși ceilalți să își însceneze moartea și cum vom ajunge noi în California la bunica. Are multe explicații de dat, așa că abia aștept să ajung acolo. Dacă aș putea, aș pleca în următoarea secundă.

    Zilele trec și tot nu găsim momentul perfect pentru fuga celorlalți sau planul perfect pentru ei. Chiar dacă aș crea o furtună și ar fi loviți de fulger, parcă ar fi prea evident. Adică asta a fost minciuna Mirandei, a lui Matei, a Mashei și a fost greu de crezut, mi se pare penibil. Iar noi acum să apelăm la același plan, mi se pare absurd, dar dacă nu am venit cu o altă idee până acum, se pare că asta este singura noastră șansă. Dar ar trebui să izbucnească și un incediu. Trebuie să vorbesc cu Ivan să țină antrenamentul în pădure. O să fie o furtună dezastruoasa cu tunete și fulgere, iar pădurea o să ardă, trebuie să fim cât mai credibili. Sunt sigură că victimele colaterale nu o să sufere foarte mult, la cât de puternici sunt și la cât de repede se vindecă cei din rasa noastră.

   Ivan?

   Kira?

    Trebuie să vorbești cu Masha să îți  permita să ți antrenamentul în pădure. Nu mai am răbdare și trebuie să ajungem în California. Nu mai putem amâna!

   De ce în pădure?

    O să fie tunete și fulgere, iar pădurea aia trebuie să ardă, să fim cât mai credibili!

    O să vorbesc cu Masha în seara asta! Tu ești bine?

    Da sunt bine, doar că sunt foarte agitată. Trebuie să plecăm cât mai repede, nu mai pot sta cu mâinile în sân. Am impresia că Matei este tot mai aproape de planul lui nebun și parcă e vina mea că se întâmplă asta. Trebuie să îl oprim!

   Știu asta! O să te anunt când punem planul în funcțiune.

    De la presupusa mea moarte, nu am încercat să intru în mintea nimănui, nici a mamei, nici a prietenilor mei. Îmi este frică de suferința ce o voi găsi în interiorul lor. Dar trebuie să știu că se descurcă!

    Așa că îmi fac curaj și intru în mintea mamei. Este la muncă, nu simt nici măcar o emoție negativă, nici un pic de suferință, nimic. Ei bine asta este ciudat. Încerc cu Ben, Amelia, Ștefan, absolut nimic. Toți sunt bine, se amuză și se distrează, fiecare își vede de viața lor! Nu știu dacă să mă bucur sau nu, dar ceva nu este în regulă cu ei. Știu că fac o prostie, dar trebuie să intru în mintea lui Magy.

    Îmi deschid mintea spre ea și intru. Este în biroul ei de la școală și își strânge lucrurile. Cineva bate la ușă, este Miranda.

    -Ești gata Magy?

    -Da, intra!

   -Ne grăbim!

   -Trebuie să vorbesc cu tine!