Inheritos 2

Mandragora officinarum

     Am fost atât de obosită psihic după toată discuția cu Maya, că abia mai țin minte cum am ajuns în pat. Încerc să nu mă mai gândesc la toată nebunia asta de poveste și să mă concentrez pe ceea ce trebuie să fac în continuare. Trebuie să devin mai puternică, să reușesc să îmi controlez abilitățile cât mai bine și să reușesc să salvez cât mai mult din rasa noastră.

    Suntem toți adunați jos, mâncăm, bem cafeaua super bună făcută de Maya și ne odihnim puțin.

    -Ivan tu vei rămâne aici, restul vom merge în pod.

    -Ce voi face?

    Maya pune un ac pe masă în fața fratelui meu. Toti stăm și ne uităm nedumeriți, până și Ivan este pus puțin în dificultate de acel ac.

    -Acum trebuie să îl miști cu ajutorul minții tale. Telepatia nu este doar de a vorbi cu ceilalți.

    -Asta este foarte simplu, trebuie doar puțin mai multă concentrare.

    -Nu fii așa sigur! Uneori lucrurile mărunte sunt cel mai greu de făcut.

    -Ei bine Ivan acum este rândul tău să te chinui, cum ne chinui tu pe noi la antrenamente! Succes! Nikolay îl bate pe umăr, iar noi restul începem să râdem. Ivan își arcuiește și el buzele într-un mic zâmbet și nu își mută privirea de la acel ac.

    Restul o urmăm pe Maya în pod.

   Wow! Acesta chiar este bârlogul unei vrăjitoare. Cum am citit în cărți și am văzut în poze. Bine, pozele oamenilor normali care cred că vrăjitoarele au murit acum foarte mult timp, dar noi suntem aici, nepoatele vrăjitoarelor în care cred oamenii obișnuiți. Sticluțe peste tot, lumânări, simboluri, cărți foarte vechi, totul este atât de vechi, dar în același timp atât de plăcut și liniștitor.

    -Kira ce vreau să faci tu. Ai în fața ta un ghiveci cu pământ, în interior se află o sămânță, vreau să dezvolți sămânța aceasta, să o aduci la maturitate. Ai un pahar cu apă, vreau să faci valuri în el, nu să îl agiți, valuri reale, valurile oceanului! O lumânare roșie, vreau ca flacăra să aibă trei culori, galben, portoliu și roșu, perfect conturate! Nu cel din urmă, ai aici un omuleț plin cu aer, vreau să scoți aerul din el, apoi să îl bagi la loc, fără să spargi omulețul, dacă l-ai spart uite aici o pungă cu încă vreo 100 de omuleți, îi umfli și te apuci din nou! Vreau să văd care este elementul tău. Chiar dacă ai reușit odată, mai încercă, la sfârșitul zilei o să te verific!

     -De ce am impresia că deși am făcut lucruri mult mai mari cu puterile mele asta o să fie foarte greu?

     -Câtă dreptate ai! Să continuăm. Marko ia un loc lângă Kira, cum tu ești talismanul ei vreau să fiți aproape unul de celălalt. Ai două pahare cu apă. Încearcă să evapori apa din primul pahar, dar fără să îl atingi și din al doilea pahar, să îngheți apa! Nikolay tu treci aici, în spatele Kirei. Asta este o păpușă specială, vreau să îi influențezi sentimentele, dar sentimentele tale vreau să conțină și imagini, să îi creezi o lume falsă cu ajutorul emoțiilor. Dacă reușești, păpușa își v-a schimba mimica feței, dacă reușești doar cu sentimente ea își v-a mișca capul, dezaprobându-te. Și nu cea din urmă, Dalia. Țipătul tău, l-ai folosit o singură dată, vreau să te crezi o cântăreață de opera, nu o să începi să urli aici, dar ceea ce vei face tu este să spargi această oglindă cu țipătul tău interior. Și ca un pont pentru asta, dă-i țipătului tău o formă. Spor să aveți! Bogdan, tu vii cu mine.

     Toți stăm și ne holbăm la lucrurile din fața noastră și ne gândim la ce avem de făcut. După câteva secunde ne uitam unul la celălalt și începem să râdem.