Australia:Decision for life

-4-

*finalul lunii august*

Timpul a trecut atât de repede,iar vara e pe final. Pentru mine din iulie trăiesc într-un coșmar. Fiecare zi trece tot mai greu,Luke nici măcar nu a dat vreun semn de viață de cât e în spital. Cu imbecilul care l-a băgat în spital m-am mai întâlnit,la fel și cu moara stricată de nevastă-sa. Jur,când eu o să fiu soția cuiva am să stau în banca mea dacă nu am ceva inteligent de zis. *Tu? Emma Morgan să nu se ia la ceartă? O haide,ești al dracu de vulcanică,nu te crede nimeni. Și dacă vei vrea să fi calmă,te vor crede nebună toți* Măcar eu mă cert cu scop constructiv,nu dau din gură ca proasta. 

Părinții mei-Chloe și Christian adică-mi-au explicat acești 18 ani. Mama mea biologică,care acum e moartă,m-a făcut la 17 ani. Părinții ei nu mă voiau iar ea a stat cu tatăl biologic până la nașterea mea. Dar,între timp,mama s-a îmbolnăvit de leucemie,iar sarcina devenise grea. M-am născut când era într-un stadiu relativ incipient,dar apoi totul a scăpat de sub control. Tata o părăsise,el "nu avea nevoie de una bolnavă" și mama a mai stat în viață 2 luni. Eu am stat la maternitate,până când,într-o zi,Chloe și Christian au aflat că nu pot avea copii sub nicio formă,iar ea pierduse deja 6 sarcini. Atunci m-au văzut când o asistentă mă ducea la controlul periodic și mama mea adoptivă imediat m-a plăcut. Ei mi-au spus că și mie mi-a plăcut de ei,că râdeam într-una când îi vedeam. Nu am fost foarte sociabilă pentru că prea mulți oameni m-au rănit de mică. Doar de Kara m-am apropiat foarte repede,am simțit că era o legătură între noi. Chloe mi-a pus numele Luisa,credea că așa îmi va spune ea. Dar tot la Emma am rămas. Îmi pare rău că le-am făcut scandal,oamenii ăștia au muncit mult să-mi întrețină fundul și să nu duc lipsă de nimic. Am avut 18 ani frumoși,chiar mi-au dat tot ce au vrut. Acum trebuie să merg la facultate și să-mi iau un job part-time,trebuie să mă întrețin singură,chiar dacă stau în casă cu ei. Mama a spus că mă ajută ei,dar sunt mare și am responsabilități.până la urmă m-am împăcat cu ei,îi iubesc și nu meritau să le vorbesc așa în seara aceea.

Cu Elly am început din păcate să răcesc relația. Ne iubim dar nu mai suntem la fel ca la început. Țin minte că mi-a spus acum câteva zile "Tu ești foarte norocoasă. Pe tine cineva te-a iubit și te-a adoptat,nu ai umblat dintr-un orfelinat în altul. Ar trebui să apreciezi și cel mai mic gest,Emma." Și are dreptate,eu nu am avut viața ei. Totuși e atât de matură că mă susține în problema pe care o am cu Luke,m-a înțeles și chiara venit să-l vadă. Ieri a spus "Mi-e dor să vă văd alergând ca nebunii prin casă. Nimic nu e amuzant fără el. Îmi pare rău pentru asta" Copilul ăsta e foarte matur pentru 11 ani,eu atunci leneveam în pat la televizor. Am să încerc să mă apropii de ea,doar e sora mea,poate nu chiar din sânge,dar totuși.

Mă gândesc cu groază că mâine vin rezultatele admiterii. Aș vrea să intru la medicină,Kara a dat la drept,Mia la management și Zoey la turism. Dacă aș intra,m-aș mai bucura puțin. În mintea mea e vraiște,nici să dorm normal nu mai pot. Sunt depășită de situație,Mike la fel,facem cu schimbul mai mereu. Dar cum încep facultatea,mi-e ca tata mă va închide în casă. Am dubii că nu-l place pe Luke,mai ales după seara aia,dar mereu neagă. Parcă ceva din el așteaptă să moară,să-l las pe blond. Nici în ruptul capului nu o să o fac una ca asta. Faptul că Luke e așa e datorită mie și aroganței mele mă omoară. Vreau ca totul să fie bine iar el să se trezească.

Eram pe holul spitalului,Mike,Kara,Mia și Ash stăteau jos și se uitau cum mă plimbam ca o nebună. Pe Mia au externat-o,dar a rămas șocată când l-a văzut pe Luke. Liz,Ben,Andy și Jack erau înăuntru. Deodată am auzit un țipăt cunoscut. Era tipa care s-a luat de mine,plângând pe jos,iar soțul ei minunat îi spunea să se ridice. Apoi am văzut o polițistă,m-am uitat la Mike și aveam același gând:copilul ei murise. El era în aceeiași stare ca Luke,dar corpul lui cedase. *Doamne,dacă Luke al meu pățește ceva,o dau cu capul de toți pereții,cu soțiorul ei de mână!*. Peste ceva timp,după ce au sedat-o,fiindcă nu se liniștise altfel,iar polițista a venit la noi.