Australia:Decision for life

-14-

-Ce s-a întâmplat?! țip și îl văd pe Mike, care stătea și plângea.

-Michael?

-Emma... El...

-Nu, nu a murit... Nu? Spune ceva!

-Bună seara, domnule Clifford. zice o asistentă și sar pe scaun.

-Spuneți-mi că e în regulă... spune Mike și vocea lui era sfâșiată.

-Ce mama dracului se petrece?! spun și Ash vine și îmi pune mâna pe umăr.

-Acum este un medic de specialitate la el. Nu știm exact care a fost cauza, nu este treaz, dar trebuie să fim atenți. L-am salvat la timp.

-Vă mulțumesc. spune Michael și mă uitam la el insistent.

-Deci? Ce are? 

-A intrat în stop cardio-respirator. spune Calum și încep să simt cum nu mai am aer. 

-Emma? La naiba, Emma, calmează-te! zice Mike nervos și vine lângă mine.

De asta nu mi-a zis. Coșmarul de aseară, parcă se imprimă în realitate. Îi era teamă. Nu poate să moară. Trebuie să trăiască, Luke are doar 19, ne are pe noi, trupa, nu poate pleca așa. Mă uit în jur și acum realizez adevărata lume. Într-o lume ca asta,să fi singur e cel mai rău. Greșelile te urmăresc,lumea e împotriva ta,știi că e vina ta. Nu am vrut să ajung la asta,nicio secundă nu m-am gândit la așa ceva,că mie mi s-ar putea întâmpla așa ceva. Ashton nu știe ce s-a întâmplat de fapt,Calum e în stare de șoc,Mike a căzut într-o depresie și caută vinovați,Mia pur și simplu încă nu poate uita acele momente,Zoey și Kara așteaptă parcă să se termine odată. Iar eu vreau să cred că e un coșmar. Eu...Eu sunt singura vinovată,părinții noștrii sunt pur și simplu împietriți de durere. Blondul meu e aici din cauza mea,dar nu am fost singură. Brian va plăti pentru asta,toată viața mea v-a fi dator pentru ce a făcut. Nu o să trec peste așa ușor. Un medic a ieșit și practic toată lumea a sărit pe el.

-Cum se simte? Vă rog,spuneți-ne că e bine.

-Nu e așa roz situația lui.

-Ce putem face? Este măcar ceva bine? spune mama sa printre lacrimi.

-Dacă în 3 săptămâni nu se trezește...îl vom deconecta. Credem că...

-Că ce? Nu mai lungiți atât,spuneți!

-Credem că intră în moarte clinică. Sau... e posibil să fi intrat. Pacienții aflați în comă rar fac un stop cardio-respirator așa urât ca acesta. Ne pare rău, vom lupta să-l salvăm, dar nu garantăm nimic.

M-am pus pe scaun și am început să plâng. Eram în rochia de la bal, dar mi-am dat jos tocurile. Seara asta era perfectă, nu mi-am imaginat că putem ajunge așa. 3 săptămâni. Atât mai are, iar el nu dă semn de ceva bine. Nu pot să-mi iau adio de la el, nu am cum. Simt cum prin corp îmi trece furia, dezamăgirea, frustrarea, stresul, suferința, tristețea. Mintea mea nu mai gândește clar, iar deja simt cum inima mea începe să devină tot mai grea. Mi-e groază de ziua în care se va termina tot. Din păcate, cu toții începem să ne învățăm cu lipsa lui, cu ideea de a pleca de printre noi. Nu cred că-i mai pot da vreo șansă, cu toate că va fi dureros. Starea lui e critică, medicii nu-i dau șanse, iar noi le urmam exemplul. 

*1 noiembrie*

Au trecut două săptămâni deja, mâine începe ultima. O perioadă groaznică. 

În prima săptămână, am plâns toți, ne-a fost greu să plecăm de lângă el. Stăteam zi de zi, noapte de noapte lângă el, fiind conștienți că acum poate ne va da un semn. Veneam la el după ore, după muncă, lucram acolo la teme, nu plecam. Abia mâncam ceva, eram ca o epavă. Mă izolasem, nici cu Aria nu mai vorbeam. De câteva ori a vrut să mă tragă de limbă, dar am plecat de lângă ea. Familia lui este complet răvășită. Mama este alături de Liz și de mine. A rămas de două ori la apartament, asta pentru că nu mai mâncam nimic, nu mai făceam nimic. Mă veghea ca pe un copil mic. Mă încuiam în dormitor, luam scrisorile și pozele și plângeam până ajungeam să dau afară tot ce mâncam. Era să ajung la spital, era să-mi fac rău, dar nu aveam forța necesară. Michael a mai stat pe la mine, dar e la fel de distrus ca și mine. M-am forțat să mănânc, dar rezultatul a fost același ca de fiecare dată: după ce pleca, dădeam afară tot. Orele de curs erau un chin, abia eram observată. Dormeam cu un tricou de al lui în brațe, plângeam peste el iar a doua zi o luam de la capăt.