-8-

57 6 29
                                    

~-Ne pare rău, nu am reușit.

-Nu se poate! Nu! E o glumă proastă!

-Gata, Emma.

-Minți! Nu are cum!

-Ora decesului 3:25 AM. Cauza: comoție cerebrală.

Am căzut în genunchi, Ash încerca să mă ridice, Michael țipa într-una. Medicii l-au acoperit cu un cearceaf și au plecat cu el. Nu credeam asta. Era doar o minciună, o glumă proastă.

-Haide, Emma, s-a terminat...

-Nu! Nu!~

-Nu!! țip și mă trezesc brusc, transpirată toată și un fulger luminează camera. 4:15 AM. Mai am 2 ore până să-mi sune alarma. A fost doar un alt coșmar. De ceva timp tot am coșmaruri, dar nu am curaj să vorbesc despre asta. Și, sincer, prefer să rămână un coșmar.

M-am trezit și aveam cearcăne proeminente. Am luat corectorul și fondul de ten, iar în mai puțin de un minut eram gata. Sper ca azi să nu plâng. *Bună glumă*. Nu pot să-mi scot din cap coșmarul de aseară,dar o să treacă. Mi-am tras fusta și un tricou alb. Aveam sport și da, știu- cine mai face sport în facultate? Emma face asta. M-am uitat în oglindă și mi-am amintit de ieșirea de ieri. Știam ce scria pe foile alea. Dar mintea mea nu accepta asta. Mi-am luat sacoul, ghiozdanul și umbrela și am coborât. La bucătărie, mama îmi lăsase un termos și aparent o cutie pentru alimente. Lângă era un bilețel. 

Am plecat mai repede cu Elly pentru control. Ți-am pus niște ceai și ce a mai rămas din tarta pe care am făcut-o pentru noi. Dacă ai probleme, mă suni.-Mama 

M-am speriat pentru că am crezut că m-a auzit aseară și nu aveam chef să-i povestesc mamei toate detaliile. Am luat o umbrelă și am plecat către stația de autobuz. Afară era înnorat, dat tot cald. Abia așteptam o ploaie de toamnă adevărată, care să mai răcească puțin orașul. După 40 de minute, eram în fața facultății. 

-Emma stai! 

-Bună dimineața Aria. spun și o iau în brațe.

-Bună dimineața și ție. Ce mai faci?

-Mai bine. mint. *Poate Aria ar putea să mă ajute*. Sau mai bine nu. E mai sigur să țin pentru mine, cel puțin pentru moment. 

-Te-am văzut la televizor.

-Ce?

-La spital. Erai cu Ashton Irwin pe BBC Australia și pe CNN. 

-La dracu'... 

Trebuie să discut cu Ash legat de asta. Nu vreau să ajung asaltată de paparazzi, îmi ajunge ce am pe cap.

-Hei, sunt sigură că vă vor lăsa în pace. Trebuie doar să vorbiți puțin cu șeful lor și gata. Sunt sigură că totul va ajunge bine la final. zice și îmi zâmbește dulce, iar eu fac la fel.

-Ai auzit de bal? spune ea în timp ce ne așezăm cărțile în dulap.

-Avem bal?

-Da. Dar dacă nu ai chef e ok...

-Am să văd. Nu pot sta necăjită la infinit. spun  și iau o gură de ceai.

-Bei cafea?

-Normal. Dar azi nu. Am o perioadă mai... um... tulbure. 

-Mă gândeam: ce ar fi să ne vedem dimineața înainte de cursuri cam cu 15 minute? E suficient pentru o cafea și o bârfă.

-Și să las 15 minute e de somn?

Australia:Decision for life Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum