Australia:Decision for life

-21-

*22 decembrie*

Emma POV

M-am trezit la ora 10, noroc că era duminică. Eu și Luke nu ne-am rezolvat cearta; am ajuns să dormim separat, el în sufragerie, iar eu în dormitor. Nici nu stăm împreună, el mai pleacă la studio, iar eu la cursuri. Seara nu mâncam împreună, ne purtam ca doi străini. Când m-am ridicat din pat, am văzut o hârtie pe noptiera lui Luke. *Nu-ți băga nasul* Ia mai taci. 

Știu că sunt un mare prost, dar te iubesc. Dacă ții la mine, vino la locul unde am avut șansa să dorm lângă tine și să te simt aproape. 

Ce naiba?! Cum de l-a tras mintea la asta? Locul unde am dormit noi doi prima dată... *Revelionul* La casa Karei. Să mă duc? Să stau acasă? *Să-ți lași orgoliul și să faci ceea ce trebuie* M-am îmbrăcat repede cu niște blugi, un hanorac și m-am încălțat cu niște ghete cu toc. Am plecat cu autobuzul spre casa Karei. Când am ajuns, am tras aer adânc în piept și am sunat la ușă. 

-Hei, Em. zice Mike și îl iau în brațe. 

-Bună. Luke e pe aici?

-Nu, dar a fost. spune Kara și sare la mine în brațe.

-Kara mă dai jos. 

-Nu contează, e din dragoste. 

-Merg până la el în cameră.

Am urcat rapid și am intrat în fosta lui cameră. M-am uitat pe birou, unde era un alt bilet. L-am luat repede și l-am citit.

Sper că mai ții minte biroul ăsta, scenele de pe el mai exact :). Oricum, seara aceea mi-a rămas întipărită în minte. M-am atașat de tine atât de mult. Deveneam obsedat de tine, tu erai aerul meu, pur și simplu nu trăiam fără tine. Gândește-te acum la următorul nostru loc. Ca să-ți dau un indiciu: te-am dus acolo, dar totul s-a terminat tragic. 

Ce tot spune? Seara aceea, după ce mă întorsesem de la spital după tentativa mea de sinucidere, mi-a rămas și mie în minte. Mereu m-am emoționat în preajma lui, dar după ce el mi-a luat virginitatea nimic nu mai creea o barieră între noi. Totul s-a terminat tragic. La ce se referă? Certurile noastre s-au terminat bine mereu, eu îl iertam și veneam acasă purtându-ne ca un cuplu normal. *Ceva ce nu sunteți* Bineînțeles, iar apari. *Oare ce ceartă de-a voastră s-a terminat tragic?* Cearta de la casa lui. *Când l-ai pus în drum spre moarte* Am luat autobuzul către casa lui. Nu era nimeni acasă, dar ușa era deschisă. *Ciudat* Am fugit spre dormitorul lui, de acolo a plecat nervos. Pe pat era un alt bilețel *Dar câte mai sunt Doamne?!* 

Seara aceea în care ai aflat că nu ești copilul biologic al părinților tăi, erai atât de distrusă. Voiam să te ajut, dar nu știam cum, iar tu credeai că nu am chef să te ajut. Cum mi-am dat seama de asta? Citeam în ochii tăi. Acei ochi verzi ca smaraldul care mi-au acaparat inima într-o secundă. Mereu adoram ochii tăi când erai nervoasă, parcă deveneai și mai perfectă. Mi-ai ajuns în suflet acolo unde credeam că nu va mai ajunge nimeni după Rebecca. Pentru următorul bilet, amintește-ți locul unde nu-ți mai era teamă când erai cu mine.

Plaja. Mereu când era cu mine nu mă mai temeam de apă sau de singurătate. Ceva nu pare ok, Luke e prea romantic. *Poate și-a dat seama că a greșit* Mai rar așa ceva la Hemmings. *Ce-ți mai place să dai cu bâta-n baltă* Ba nu, doar că fazele astea nu sunt genul lui. Am oftat și am fugit către plajă. Cred că arătam ca o nebună, la ora unu după-amiaza alergam prin oraș. Ajunsă pe plajă, mi s-a blurat mintea. Ce bilet să găsesc eu printre toți oamenii ăștia?! *Ia mergi tu pe lângă dig, acolo stăteați mereu* Bună idee. Când dădeam roată la dig, o fetiță mică cu ochi albaștrii și păr șaten spre blond s-a apropiat de mine.