Australia:Decision for life

-25-

*după o lună-februarie*

Am dat declarația la poliție și tata va fi arestat șase luni pentru violență domestică și agresiune psihică și fizică. Mamei îi este foarte greu dar a înțeles că ne este cel mai bine așa. În seara în care Luke s-a întors după ce mi-a spus că l-a denunțat pe tata am făcut dragoste, însă de data asta eu am fost cea care a vrut fără protecție, și cu toate că i-am spus că voi lua pastila de a doua zi nu am făcut-o. Poate de data asta vom avea și noi un copil. *Dar ai 18 ani* Nu contează, Luke mi-a spus că ne vom descurca și acum tata nu mă mai poate răni.

Zoey POV

-Mali, de ce mama dracu' mi-ai pus boxerii pe gard?! zbiară Calum și pe mine mă pufnea râsul foarte tare.

-Așa ai făcut și tu cu sutienul meu!

-Aveam cinci ani la naiba! Dă-i jos! 

-Calum! Mali! strigă Joy extenuată. Parcă ați fi copii! Mali, du-te cu tatăl tău la Walmart, iar tu Calum du-te să-ți iei boxerii de pe gardul doamnei Fannings.

După ce toată lumea a executat, am urcat în camera lui Cal și l-am așteptat acolo. Trebuia să discut ceva urgent cu el, deja ascunsesem prea mult asta. Când a venit s-a trântit pe pat și am oftat.

-Hei, ești în regulă? zice el și îmi mângâie ușor obrazul.

-Cal, trebuie să discutăm. Despre ceva ce s-a întâmplat acum ceva timp. 

-Te ascult. 

-Să nu te superi, dar eram speriată. Calum... eu am făcut avort.

El s-a ridicat brusc și a început să-și tragă părul ușor. 

-Ce ai făcut?! Zoey ești în toate mințile?! 

-Nu puteam să-l creștem, te rog înțelege-mă.

-De ce nu ai vorbit?! De ce ai decis de capul tău?! Copilul ăla nu era vinovat, trebuia să-mi fi spus!

-Chiar nu am vrut Calum...

-Doar.. lasă-mă în pace bine? 

Și după ce a spus asta a plecat, lăsându-mă să-mi plâng de milă singură.

Emma POV

Luke stătea pe canapea iar eu așteptam marele răspuns. Făcusem în secret un test de sarcină, și așteptam deja de 7 minute. *O hai mai repede* Începuse să se coloreze și m-am uitat *O linie... pe bune?* Ba nu! Stai așa! M-am uitat mai atent și erau două linii roz, iar eu pur și simplu tremuram de fericire. M-am dus în spatele lui Luke și cât el stătea rezemat de canapea, mi-am dus brațele în jurul gâtului său și țineam testul în fața ochilor lui. Brusc el s-a ridicat și mi l-a tras din mână, iar apoi s-a uitat la mine cu cel mai mare zâmbet pe care l-am văzut la el vreodată.

-Nu pot să cred! M-ai făcut atât de fericit! a țipat și a sărit peste canapea să mă ia în brațe. 

-Ba da. De data asta o să am grijă cu el. Promit. 

-E cea mai frumoasă zi pe care am trăit-o. a zis și apoi mi-a sunat telefonul.

-Cine e?

-Calum? 

-Hei... Emma... Ce faci? a spus el prin suspine.

-Calum ești bine? 

-Nu chiar... Tu?

-Păi eu sunt foarte bine. Tocmai am aflat că sunt însărcinată și i-am spus și lui Luke!

-Nu... zice și a început să plângă de-a dreptul la telefon.