-24-

40 7 44
                                    


Luke POV

M-am trezit și Emma dormea cu capul pe pieptul meu. *Eu zic să-i zbori dinții din gură*  Dacă fac asta Emma va fi nervoasă. *La cum a bătut-o sigur va fi nervoasă* 

Când m-am întors și am văzut-o cât de speriată era mi s-a rupt inima. Era doar vina mea, trebuia să fi stat aici, acasă, cu ea. S-a foit puțin și din păcate s-a trezit icnind de durere. 

-Bună dimineața. Te mai doare așa rău? o întreb și o sărut ușor pe frunte. 

-Parcă mai rău. Dar măcar acum sunt sigură că mă va lăsa în pace. Așa se întâmplă mereu. zice și se ridică.

-Cum adică "mereu" Emma?

Ea s-a uitat în gol, dar a continuat repede să strângă lucrurile de pe masă. M-am dus la ea și i-am luat câteva farfurii din mână, le-am dus la chiuvetă, iar apoi am luat-o de mână și s-a așezat pe canapea. M-am pus în genunchi în fața ei și am făcut-o să se uite în ochii mei. Urăsc să-i văd ochii verzi atât de triști și obosiți. *Și învinețiți. S-a săturat.* Observ.

-Emma, la ce te referi cu acel "mereu"?

-Nu e prima dată când face așa ceva... 

-Asta știu. Dar ce îți face mai exact?

-Obișnuia să mă bată când era beat... Voiam să o lase pe mama și apoi după ce o bătea cât să nu se mai ridice mă lua pe mine. 

-Și cum te bătea? Te lovea cu alte obiecte? 

-Nu. Doar mă lovea cu pumnii și cu piciorele. Pe mama o lovea și cu sticle sau ce mai găsea. 

-Și acum ce ți-a făcut? 

-S-a enervat când a văzut știrile, a venit aici, a început să țipe și i-am spus să plece din casa mea. Apoi m-a împins cu spatele de calorifer, am căzut și a început să mă lovească cu pumnii și cu picioarele...

Deja simțeam că o să înnebunesc dacă mai ascultam. *De ce mai stă mama ei cu un animal ca el?!*

Am luat-o în brațe iar ea a răspuns, lăsându-și capul ușor pe umărul meu. 

-Va fi bine. Vrei să-ți aduc ceva? Gheață? Apă? 

-Nu, lasă, și așa e multă treabă de făcut în casă. 

-Și? Mă descurc eu. Vreau să stai calmă și liniștită o perioadă și după poți spăla vasele cât vrei tu. 

-Câteodată ești mai blond decât pari. zice râzând și lovindu-mă ușor în umăr. 

-Poate nu dai foc la casă! a țipat din dormitor și mi-am dat ochii peste cap.

-Nu am cum să dau foc la apă!

-Ești Luke, nu m-ar mira să faci așa ceva!

După ce m-am asigurat că dormea și după ce am spălat vasele și am făcut curat prin living, mi-am luat telefonul și am făcut ceea ce era normal.

-Bună ziua, aici Serviciul Național de Urgențe. Din ce stat ne sunați?

-Bună ziua. Din Sydney, New South Wales. 

-Am înțeles. Cu ce departament doriți să vă facem legătura?

-Cu poliția. Vreau să denunț un act de violență fizică.

Author POV

După ce Luke a închis apelul, s-a dus să o verifice pe Emma. Cât timp șatena care îi luase mințile dormea atât de liniștit de parcă nimic nu s-ar fi întâmplat, de parcă tot corpul ei firav nu ar fi fost acoperit de vânătăi, de parcă nu ar fi suferit, Luke era sigur că poate ea îl va urî, dar luase totuși cea mai bună decizie. S-a uitat încă o dată la ea înainte de a-și lua geaca pe el și a încuiat ușa. 

Australia:Decision for life Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum