Capitolul 2

2.4K 94 2
                                    

O trezire total diferită de celelalte dimineți face ziua mai specială, cel puțin din punctul meu de vedere. Ma ridic din pat, iar la birou observ uniformă care este formată dintr-o rochița neagră, cu puțin mai sus pana la genunchi ,cu un guleraș alb și niște manșete la fel, lângă găsesc o pereche de pantofi cu toc negri și cu un dres pana la genunchi.

   Iar lângă erau doua bluze și niște blugi, iar pe jos o pereche de tenesi noi

Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.

Iar lângă erau doua bluze și niște blugi, iar pe jos o pereche de tenesi noi. Ma imbrac cu uniforma, îmi las părul pe spate și merg in camera alăturată, unde o găsesc pe mama, gătind.
Ma: Buna, scumpo, am făcut omleta. Și sper sa îți vina hainele.
Mama, o femeie de 42 de ani, căruntă cu parul blond, slaba, care toată viata ei a muncit pentru aristrocrati. O femeie dulce și atragatore, doar ca după ce a murit tata, și-a găsit mama nu-mai badarani drept iubiți.
Eu: De unde ai avut bani sa îmi cumperi haine noi?
Ma: Am strâns ceva bani pentru ziua asta. Îți plac?
Eu: Da, foarte mult, dar nu pot sa le accept.
Oricât as avea nevoie de haine noi, nu pot sa ii cer mamei bani, am hotărât ca ea doar sa achite facturile, iar eu sa am grija de mine, adică mâncare, haine, cărți. Nu vreau ca din puținul pe care îl are sa îl cheltuie pe mine, a avut toată Copilăria mea grija, acum vreau sa am singura.
Ma: Draga, eu am vrut sa le cumpăr, considerale un cadou pentru intrarea in acest liceu cu bursa de merit. Te rog, plus ca la magazin nu le accepta inapoi.
Toată lumea știe ca le primește, dar avea o fata atât de vesele când mi-a spus ca mi-a cumpărat haine încât nu am putut sa o refuz. Decid sa o sun pe prietena mea, și sa o intreb dacă vrea sa ne intalnim înainte de scoala. Aceasta având acelas program la scoala cum îl am și eu, deci avem timp sa ne intalnim
C.t. deschisă
Eu: Buna Xonia, ce faci.
Xo: Stau, puțin trista ca nu ne mai vedem la scoala.
Eu: Ce ai zice sa ne vedem acum, mai am jumătate de ora la dispoziție.
Xo: Ar fii o idee super, ne vedem la cafeneaua de lângă scoala Black.
Eu: Nu vrei sa întârzii, ha.
Xo: Cum sa întârzii in prima ta zii la o noua scoala, ai atrage atenția, ne vedem, pup.
C.t. încheiata
Îmi i-au ghiozdanul, ii dau mamei un sărut dulce pe obraz și ies din casa. Era cald afara, iar oameni erau la fel de monotoni ca in orice alta zii, cel puțin aici in cartierul marmurii, cum ii spun toți oameni. Aici, se afla toți oamenii bogați, care au in casa numai marmura, pentru a impresiona, desigur. Dat fiind faptul ca trebuie sa trec in fiecare zii pe aici ca sa ajung la scoala, trebuie sa suport și fetele ale ingamfate.
Ajung insfarsit la cafenea, unde o văd pe Xoni la o masa.
Eu: Buna, dar ce fata trista ai.
Xo: Hei, cum crezi ca ma simt când prietena mea nu va mai fii la scoala cu mine
Eu: Oooo, și mie îmi pare rau, credema ca dacă nu mi-ar fii pasat de viitorul meu nu as fii plecat acolo nici penteu 60.000 de dolari. Nu știu cu o sa ma abțin sa nu ii pocnesc pe mofturoșii aia in fata aia cu multe operații estetice.
Xo: Ce nebuna ești, apropo, am o prietena acolo, am vorbit cu ea aseară și din vorba in vorba i-am spus ca o sa înveți acolo, și s-a oferit sa îți fie prima prietena din scoala noua.
Eu: Super, chiar mi-ar prinde bine un prieten, plus ca nu o sa îmi fac prea repede.
Xo: Nu te mai stresa, doar fa ce îți spune Giny, este o fata foarte amuzanta, și una din cele mai bune stiliste din scoala. Cel puțin pentru asta este cunoscuta in scoala. Nu ca ar fii un domeniu stabil, dar.
Eu: Am înțeles, eu trebuie sa plec, îmi dai Nr lui Giny?
Xo: Da, sigur, ne mai vedem oricum, sper sa nu ma uiti.
Îmi înmânează mica hârtiuță și dispare pe usa de la intrare, îmi plătesc consumația și Pășesc și eu spre uramatoarea mea casa, liceul Black Academy.
Ajunsă in curtea liceului văd o mulțime de elevi, unii mai bucuroși alți cu o fata la fel de monotona ca cei din cartierul marmurii. Ma așez pe o băncuța care înconjura o fântâna albă din care curgea o apa atât de albastra încât credeai ca este desenata. Îmi i-au micul telefon din buzunar și tastez numărul lui Giny.
C.t. deschisa
GI: Giny Kalow la telefon.
Eu: Buna Giny, sunt Eleni Brown, prietena Xoniei, a spus ca a vorbit cu tine.
GI: A, da, buna Eleni ,eu acum mi-am parcat mașina, tu unde ești.
Eu: Sunt la fântâna, chiar cum intri in scoala.
C.t. încheiata
O aștept cuminte pe banca pana când in fata mea apare o fata cu parul scurt și cam de aceeași înălțime cu mine
GI: Buna, ma bucur sa te cunosc.
Eu: Buna, și eu,am fost puțin surprinsă de cererea ta de a fii prietena cu mine.
GI: Sigur, imediat cum mi-a povestit Xoni de tine, am avut senzația ca o sa fim foarte buna prietene. Acum, urmeaza-ma, avem un lung tur de făcut.
GI: Sper ca nu i-ai spus nimănui ca ai ajuns aici cu bursa.
Eu: Nu, dar de ce.
GI: uite, aici o sa ai o viata dificila, poate o sa îți faci dușmani, prieteni, sau cine știe poate o sa te îndrăgostești, pentru ca cine ar putea refuza niște băieți din acest liceu, dar niciodată sa nu spui la toată lumea secretele tale, mai ales cele intime, aceste ființe nu merita sa știe nimic, așa ca doar stai lângă mine și fa ce îți spun.
Eu: Ok
Pur și simplu am rămas muta, cum adică o sa am o viata dificila, și auzi și tu la ea, ma indragostesc, Eleni Brown nu s-a îndrăgostit niciodată și nici nu o va face, mai ales de un îngâmfat, mofturos.
     Ma ridic de pe banca și o urmez in scoala, trecem pe la secretariat sa îmi i-au orarul și cărțile, apoi ma conduce la dulapul meu.
   GI: Aici este dulapul tău, scrie codul pe orar.
     Îmi pun cifrul la dulap, iar in fata mea se arată un dulap destul de mare pentru o scoala.
    Eu: Și ce ar trebuii sa facă niște copii cu dulapurile atât de mari.
Gi: Credema, este chiar mic, nu vreau sa vezi cum arată dulapul Belei , l-a chemat pe taică-său sa ii tai bucata de material care desparte dulapurile, ca sa aibă unul mai mare. Poți sa și-i locuiești in el.
  Eu: Bela fiind!
     Oricine ar fii Bela , este clar ca doarme intr-o camera cât doua apartamente de-ale mele.
   Gi: Fufa școlii, regina curvelor, fițoasa fițoaselor, aceste cuvinte o descriu perfect pe Bela Wish . Nu intra in vorba cu ea, orice te-ar întreba, doar un nu, da, nu știu sau Ok.
   Eu: Ar mai fii cineva de care trebuie sa stau departe. Spun eu cu un oarecare amuzament in glas
  Gi: In majoritate, de toată lumea, dar exista totuși o persona. Nu trebuie nici măcar sa te uiti la ea. Acea persoana fiind Christian Black, fiul directorului și cel care cauzează cele mai multe probleme in acest liceu.
Eu: Și de unde sa știu eu care este, sunt mulți elevi răutăcioși.
Gi: Se spune ca are cei mai negri si cei mai întunecați ochii din liceu, dar o sa ajungem și acolo, deocamdată, te sfătuiesc, adică îți spun sa nu te duci pe acoperiș.
De ce, ii este frica sa nu ma arunc? Din cate știu eu încă nu am ajuns acolo și nici nu o sa ajung.
Gi: Și, nu mai pune întrebări. Doar urmează-ma, avem mate și doamnei Ower nu ii place ca elevii ei sa întârzie, mai ales pentru o domnișoara.
Spune și începe sa rade pe înfundate. O urmez pana ajungem intr-o clasa, unde toată lumea își vede de treaba, și spre bucuria mea încă sunt o mică persona care nu merita atenție, având 1,60 cred si eu ca sunt invizibila.
Trece ora de mate foarte repede, apoi nu știu cum am făcut, dar am pierdut-o pe Giny, decid sa ma mai plimb puțin pe hol, dar la un moment dat, văd o scara, care duce la un alt etaj, acela fiind acoperișul, cred.
Ma uit sa văd dacă ma observa cineva și încep sa urc cu teama scările. La capăt, in fata mea, stau doua uși impunătoare de sticla, le deschid și rămân uimita camd văd toate speciile de flori și de copaci.
M-am aplecat sa miros o floare albastra, dar am simțit pe ceafa un aer rece, îmi ridic capul speriata și dau peste niște ochi negri și întunecați care se uitau cu ura la mine, oare este el.

BLAKE EYES Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum