BLAKE EYES

Caputolul 24

Chris: Neața frumoasa adormita.
Eu: Alt ceva nu ai găsit asta este prea folosit.
Chris: Fluturaș?
Eu: Folosit
Chris: Șnițel
Eu: Ce dulcegărie este asta.
Chris: Am pofta de șnițele, nu ma judeca.
Eu: De aia ai bucătăreasă Chris.
Răspund apoi ma îndrept spre baie, unde îmi fac un dus, ma pieptăn, îmi las parul pe spate, și ma imbrac:

Chris: Ce ce te-ai îmbrăcat așa, unde mergem?
Eu: o fata nu mai poate sa se îmbrace frumos fără vreun motiv?
Da din umeri și o ia in jos spre Bucătărie, striga după săracă femei care are grija de el sa ii facă șnițele. Ne așezăm pe canapea și ne uitam la tv, pana când apare o reclama la un concurs de cântat.
Eu: Hei, ar trebuii sa te înscrii.
Chris: Ce gluma buna, eu și cantataul.
Eu: Eu nu glumesc, chiar as vrea sa te mai aud odată, Cânți foarte bine, știi ce, după ce mâncam mergem sa te înscrii.
Chris: Și dacă nu vreau
Eu: Atunci ma despart de tine.
Chris: Inatmisibil, de abia te-am cucerit, nu te mai las din cauza unui concurs stupid.
Eu: Deci sa inteleg ca este un da.
Chris: Da, chiar este un da.
Eu: Superrr, te iubesc.
După ce ne așezăm la masa, începem bineinteles sa mâncam și sa povestim in acelas timp, toate trăsnăile făcute in copilărie, spre mirarea mea, părinții lui Chris nu sunt acasa, cu totuși ca este sâmbătă. Terminam de mâncat și pornim spre înscrierea la concurs, nu pot sa ratez șansa de al mai Auzii cântând pe Chris. Ajunși observ ca nu era singurul care avea talent, cred ca sunt vreo o suta de oameni, cum este posibil așa ceva.
Chris: Putem sa ne întoarcem, uite și tu ce coda este.
Eu: Nu, și punc. Poți sa te întorci peste doua ore, Ba nu poate peste trei ore jumătate, la cum se mișcă baba ai.
Chris: Serios.?
Eu: Da, poți sa ma lași aici singura și sa îmi fac un alt iubit mai răbdător, uite câți băieți frumoși și de vârsta mea se uita la mine. Ai face chiar o treaba minunata.
Chris: Ai dreptate, uite cum se uita șacalii ăștia la tine. Nu pot sa te la ca o prada. O sa îmi pierd iubita.
Eu: Bine gândit, acum stai cumințel pe trotuar, iar eu stau la coada.
După ce își da ochii peste cap se aseaza insfarsit pe bordura și se uita in telefon, in sfârșit liniște.
*****************
Eu: Puteți sa va grăbiți puțin, aștept aici de patru ore.
Dap, aveam dreptate, baba asta zici ca scrie cu nasul, cum poți sa te miști așa de incet, inteleg ești in vârsta, dar ce cauți aici când tu mai ai puțin și îți dai duhul.
Ba(baba): Domnița, dacă nu îți convine, te rog frumos sa pleci.
Eu: După ce am așteptat patru ore, și mai sunt doar trei oameni in fata mea, nici nu ma gândesc.
Chris: Iubito, haide te rog, ma plictisesc grav, venim in alta zii. Nu mai am de cine sa ma iau ca se uita la tine.
Eu: Ești nebun, este ultima zii de înscrieri, nu îmi mai sta pe cap cum îmi sta și baba aia.
Ba: Te-am auzit, și sa știi ca de abia sunt in floarea vârstei, am 75 de ani. Apropo, știe cineva unde îmi este proteza.
Eu: Suntei.....ahhhh, fir-ar el de respect penteu bătrâni.
Bat din picior de trei ore, deja ma ajuns la limita puterilor, baba asta începe sa scrie din ce in ce mai incet, iar Christian vine la mine si spune ca s-a plictisit din zece in zece minute. Parca totul s-a întors in potriva mea astăzi. După ce insfarsit semnam foile acelea, ajungem insfarsit la un mic restaurant, unde ne comandam sa mâncam.
   Chris: A fost cea mai obositoare zii din viata mea.
  Eu: Ești nebun, patru ore ai stat jos pe telefon, eu am stat in picioare.
  Chris: Hei, nu te-a pus nimeni.
  Eu: Nu știi sa apreciezi o fata.
  Chris: Te-am scos la masa, ce mai vrei.
  Eu: Ești...........imposibil. Știi ce, cred ca mi s-a dus toată pofta de mâncare, eu o sa plec.
  Chris: Fără mine, nicodata.  
      Ma ridic de la masa și pornesc spre ieșire cu Christian care pana la ura și-a luat mâncarea la pachet. Urc in mașina și aștept sa pornească, dar el nu ne duce acasa.
  Eu: Hei, știi ca ai greșit drumul spre casa, nu?
  Chris: NUP, dacă nu am apucat sa mâncam in liniște la restaurant, o sa mergem altundeva.
  Eu: Și eu am fost de-acord?
  Chris: Nici nu trebuie. Acum fata confortabila in scaunul asta de piele scumpă și taci din gura.
     Ma așez confortabil cum îmi spune, pentru ca altfel o sa avem o discuție foarte, foarte lunga. Nu trece mult timp pana ma i-a somnul.
    Chris: Am ajuns.
  Deschid ochii incet, unde îl văd pe minunatul de Chris, care se uita zâmbind la mine. Îl dau la o parte ca sa pot sa văd ce se afla in fata mea și observ ca ma adus intr-o pădure.
  Eu: Dacă ai de gând sa ma omori apoi sa ma îngropi chiar ai găsit locul perfect.
  Chris: Nu am ajuns încă, trebuie sa mergem pe jos.
        Aprob și coboram din mașina, i-a punga cu alimente și o i-a înainte. Îl urmez, apoi da niște crengi la oparte și ajungem intr-un mic codru, care părea foarte luminat cu totuși ca mai avea puțin și se întuneca. Ne punem patura pe jos și ne  așezăm apoi începem sa mâncam, insfarsit.  Cum facem ca de fiecare data, începem sa vorbim, câteodată chiar ma gândesc ca nu știu ce mai am sa ii povestesc, i-am povestit cam toată viata mea, la fel și el. Doar sper ca nu o sa ne plictisim unul de altul, adică eu chiar îl iubesc pe Chris. Așa cum ma așteptăm ne-a luat somnul pe amândoi și am adormit îmbrățișați.

  Hei,scuze pentru acest capitol scurt, și pentru ca nu mai am postat de mult, știți a început scoala. M-am gândit sa facem și un Q&A, așa ca va aștept.