Răzbunarea

Allison

        Încă o zi anostă,în care nu voi face nimic interesant,decât să mă duc la liceu,să vin acasă,să-mi fac temele și dupa să-mi pierd tot timpul in fața calculatorulu până mă ia somnul.

         Aș putea spune că mi-am cam ratat viața...nimic interesant...nu fac absolut nimic. Alți copii au prieteni cu,care să iasă la plimbare pentru a-și pierde timpul,pe când eu stau in fața unui calculator,neștiind ce să fac să treacă timpul și plictiseala

          Uneori stau și mă gândesc că poate am greșit când am luat anumite decizii,uneori regret că am spus nu sau că am fost,poate,prea nesimțită. Mă tot întreb ce are lumea cu mine și nu găsesc răspuns. Poate am fost eu prea rea într-o viață anterioară sau poate că atunci când am răspuns am fost aspră... Nu știu..sau poate pur și simplu lumea și fericirea nu e pentru mine,poate sunt sortită să fiu singură...

        Mereu mă vor măcina mii si mii de intrebări fără răspns. Mereu mă voi întreba de ce sunt invizibilă.

          E prima zi de liceu și tremur toată,stomacul mă doare și se strânge din ce in ce mai tare. Îmi e teamă! Dacă ma vor judeca și ei,dacă vor fi mai răi cu mine,pentru că sunt de la țară și nu sunt din București? Dacă vor începe să-mi spună ca sunt urâtă și altele? Dacă...dacă si iar dacă... Și alte 1001 de întrebări.

          Aș vrea să fiu altfel să fiu ca celelalte fete care au prieteni si iubiți la discreție. Nu știu cat de conștientă sunt de ceea ce-mi doresc, dar știu că aș vrea ca părinții mei să fie mandrii de mine.

                                                                        ***

          La liceu ne strângem toți la careu in fața intrări elevilor. Unde suntem așezați fiecare la clasa lui. După marele discurs al Doamnei Director suntem invitați în clase pentru a-i cunoaște pe domnii diriginți,dar și pe noii noștri colegi.

         Nu mă bag în seamă cu nimeni chiar dacă îmi doream și îmi doresc în continuare să fac o schimbare, nu mă simt suficient de capabilă sau pregătită sau suficient de îndrăzneață încât să fac asta,chiar dacă mă oftic. Toți încep să vorbească între ei,însă mulți îmi dau vaga impresie că se cunosc din nainte,chiar din generală. Când doamna dirigintă își face apariția se așterne o liniște de mormânt în clasă. Doamna începe să ne prezinte liceul,regulile și să ne spună câte ceva despre fiecare profesor,după care ne dă drumul. Toți se strâng să iasă în parc ,însă eu mă duc să iau mașina,vreau să ajung odată acasă,să uit de lume să uit de toți,să mă pregătesc pentru ziua de mâine....oribila zi de mâine.